Bărbaţii şi culorile

Dezbatem un subiect barbatesc pe structura femeiasca. Sunt convins ca v-ati lovit de problema pe care o dezbatem astazi. Practic, va loviti de ea in fiecare zi. Vorbim astazi despre culori, din doua perspective diferite: perspectiva femeilor si cea a barbatilor. Am exemple frumoase, ca intotdeauna, am si poze, demonstratii, tot.

Femeile au o perspectiva foarte vasta (pacat ca propozitia nu se opreste aici) asupra culorilor. Ochiul femeilor, in stransa conexiune cu creierul lor, percepe foarte multe culori. Nu asta ar fi o mare realizare, ci faptul ca au si denumiri pentru sutele (miile!) de culori pe care ele le percep. Din experienta, pot spune ca femeile au o denumire (dintr-un singur cuvant!) pentru orice culoare, pentru orice nuanta, pentru orice combinatie de culori.

Barbatii au o perspectiva foarte restransa (norocul nostru ca propozitia nu se opreste aici) asupra culorilor. Barbatii, prin natura lor, sunt mult mai practici, iar paleta de culori pe care femeile o percep cu atat de multe gradatii, este limitata la cateva culori. Le poti numara pe degetele de la ambele maini. Nu cred ca sunt mai mult de zece. Desi femeile ar spune ca suntem limitati in ceea ce priveste denumirea unei nuante (culori) noua ne place sa credem ca suntem practici. Si avem dreptate, evident.

Nu putine au fost situatiile in care “Ea” imi explica despre ce camasa “lila” ar fi potrivita pentru mine la un x eveniment. “Lila” este un animal care zboara? Este un fel de mancare? Nu dragilor, “lila” este o culoare. Este un fel de mov spre roz cu influente de ciclam spre mov pal. V-am terminat? Nici macar nu am inceput…Mi se ofera sansa de a opta intre “lila” si bej, cu indicatia ca si un “corai” ar merge foarte bine tinand cont de natura evenimentului. Desi femeile cred ca suntem niste supusi si le lasam pe ele sa decida, gresesc flagrant. Le lasam pe ele sa decida din simplul motiv ca noi, barbatii, nu avem habar de culorile respective. In mintea unui barbat, lila, corai, bej, fuchsia, cyan, somon, ocru, nu reprezinta mai nimic. Cel mult ar reprezenta denumiri de modele ale producatorilor de masini.

Iata ca avem o problema: femeile stiu prea multe culori, iar barbatii sunt prea practici. La ce le ajuta pe femei sa cunoasca denumirile atator culori, daca barbatii nici macar nu si le reprezinta? Femeile traiesc cu barbatii, iar prea multa informatie creeaza dezechilibre si dezacorduri. Femeile se pot limita la cele zece culori pe care le cunosc barbatii, dar barbatii nu se pot limita la cele 256 de culori pe care le cunosc femeile. Solutia: femeile sa abandoneze restul de 246 si sa se opreasca doar asupra celor zece, general agreate ca fiind cunoscute de ambele parti. Nu ar fi viata mai usoara? Ba da, sigur ca ar fi! [Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi!] V-am promis si poza, o aveti atasata!

Morala: Doar tu poti colora cenusiul din mine!

iulie 21, 2011

Etichete: , , ,
  • Imi place subiectul dar nu imi place solutia! N-ar fi mai bine daca ar face si barbatii un mic efort sa cunoasca macar jumatate din culorile pe care le stiu femeile? :P

  • Adica, daca ceva ce voi barbatii nu puteti distinge, inseaman ca e fara valoare? Daca circumvolutiunile voastre care ar trebui sa distinga culorile sunt total sau aprtial acoperite, nu ne invinovatiti pe noi femeile. De fapt asta reiese, ca tot noi suntem vinovate ca voi nu reusisti sa distingeti mov de lila sau cori de portocaliu sau gri de sare si piper. Si mai si zici: ” Si avem dreptate, evident”….dreptate la ce, sau despre ce, ca nu vad nimic in care sa ai dreptate in acest subiect.

  • @C.L.M
    Este o solutie barbateasca, adica simpla :) Este cea mai la indemana solutie, cea mai comoda.

    @Lumi
    Nu este nimeni vinovat, dar asa cum v-am obisnuit, totule ste mai frumos cand este in spirit de gluma.
    “Si avem dreptate, evident” se referea strict la faptul ca suntem practici. Ce pornita esti :) Nu era vorba decat despre niste perspective atat de diferite, care trebuie privite doar in spirit de gluma. Nu va fi nimeni privat de fericire daca nu cunoaste culorile, cum nimeni nu va fi premiat cu “steaua de smarald” daca le stie pe toate :)

  • Razvan, nu eram pornita, dar m-ai prins in toane bune. Un weekend plaaaaacut iti doresc, in care sa mergi prin magazine si sa recunosti culorile, iar luni sa postezi cate culori ai invatat.

  • Cu toate astea, cei mai cunoscuti pictori sunt barbati :)

    Pe tema culorilor, am citit recent un studiu – care viza insa limbajul, nu diferentele dintre sexe. S-au facut experimente pe diverse popoare, de la triburi africane, la rusi, americani, francezi etc. Asadar, ochiul uman distinge aceleasi nuante/culori, dar persoanele care nu aveau un termen clar asociat unei anume culori, nu o ,,recunosteau”. Pentru bastinasi, culoarea roz si cea rosie avea aceeasi denumire, dar asta nu inseamna ca nu faceau distinctie intre diferentele de nuante, concret. Nu stiu daca explic prea bine.

    Cert e ca diferenta dintre o femeie si un barbat ar deriva din faptul ca femeile sunt interesate de diferentierea nuantelor (moda, asortarea hainelor, machiaj etc). Asadar, le invata denumirile si pot astfel asocia o denumire cu nuanta in sine :)

  • @Colorbliss

    Din punctul meu de vedere, ai perfecta dreptate. Exact aici este miezul problemei: noi, barbatii, vedem culoarea, doar ca nu ii spunem “azur”, ii spunem albastru deschis, sau albastru si mai deschis, sau albastru pal cu tenta de mov.

    Vedem culoarea, dar nu avem un cuvant pentru ea. De explicat, o explicam foarte bine, iar de redatt pe panza, nu mai este cazul sa spun ca ai spus-o tu :)

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.