Ne place să fie armonie. Ne place ca lumea din jurul nostru să ne zâmbească şi să ne respecte. Nu ne plac oamenii încruntaţi sau supăraţi. În fiecare zi fugim de probleme. Cu toate acestea ne place să fabricăm probleme pe bandă rulantă. Indiferent cât de bine ar fi, trebuie să apară ceva rău. Şi dacă nu apare, facem un artificiu mental şi transformăm un lucru firesc într-o tragedie. Aşa suntem noi, oamenii.
Indiferent cât de bizar sună, ne place să fim nemulţumiţi. Ne place să fabricăm probleme. Dacă temperaturile urcă peste 30 de grade suntem terminaţi. E prea cald. Caniculă, nebunie, leşin, toropeală şi suspine. Şi în trecut era cald, se înregistrau temperaturi de peste 40 de grade, dar parcă nu ca acum, acum e prea cald. Acum reprezintă însă o problemă. De ce? pentru că aşa vrem noi să privim lucrurile.
Dacă plouă, iar e dezastru. Inundaţii, case luate de apă, canale refulând şi circulaţie oprită. Iar suspine. Şi în trecut ploua, poate mai intens ca în zilele noastre, dar parcă nu ca acum, acum e prea multă apă. De când a devenit ploaia o problemă naţională? De când am făcut-o noi să fie un dezastru.
Dacă bate puţin vântul, e tornadă. Copaci căzuţi pe maşini, acoperişuri zburând, geamuri sparte, haos, nenorocire şi din nou suspine. Vezi tu, copacii bătrani, au această caracteristică, se usucă şi cad. Acoperişurile sunt în prezent montate de profesionişti matoli. Ce zici, să fie vina vântului? Ştiu, ştiu, şi în trecut bătea vântul dar parcă nu ca acum, acum e prea mare viteza lui. Ce de probleme avem! [Dacă e JOI, e voie bună, e cea mais curtă zi!]
Morala: Unii rezolvă, alţii evită problemele.
Si inainte se inregistrau astfel de fenomene, adevarat! Dar acum s-ar parea ca s-au acutizat, ca urmare a experimentelor pe care le fac unii „dejtepti” care vor sa duca omenirea catre un nou Big Bang, asa ca…
In ce priveste alegerile pe care le facem unii sau altii, asta tine de stilul de viata, de educatia mentalului.
O viata traita intr-un stres permanent nu va oferi prea mult optimism, urmarea…
Parca, iata, parca s-au acutizat.
Eu nu-mi amintesc sa se fi plans cineva asa cum ne plangem acum de ploi, vant sau canicula.
Erau privite si tratate ca fenomene normale si atat.
Ai dreptate, sunt evenimente intense, dar nu tin neaparat de sfarsitul lumii, asa cum lasa unii sa se inteleaga :)
Cata ipocrizie pe poporul roman… Si asta constat si megand pe strada… Peste tot vezi numai oameni CONDUSI DE APARENTE. Barbatii mai sunt cum sunt…dar femeile se imbraca…bine, nu zic nu, unele…dar zici ca am fi in America sau ceva, sunt disperate sa fie cat mai „atragatoare”, cat mai f*tabile… Zici ca am fi in America, nu intr-o tara de lumea a 3a, unde 50 % sunt sub pragul saraciei….
Si mai au si probleme…ploua sau bate vantul.
oamenii astia :)
Romania e o tara de MASOCHISTI. O avem in genele noastre… Ni se trage probabil din trecut, cand Romania era curva Europei….statea capra in fata oricui, iar Imperiile Europei ii bagau p**a in c*r pe rand…metaforic vorbind, desigur… Exact ca o curva, asa am fost si noi. Si astia suntem inca. ROMANIA=CURVA EUROPEI.
Razvan, candva oamenii citeau in loc sa stea uitati de lume la televizor… Iar in timp ce dadeau pagina dupa pagina trecea si furtuna, furtuna care potolea arsita, furtuna care racorea aerul si facea timpul numai bun pentru o promenada…
Asta sa fie motivul pentru care eu nu simt nici canicula si nici furtuna? :)
Am glumit, dar ai foarte mare dreptate.
Cred că sunt oameni care atrag problemele, de orice fel, ca un magnet. Și mai cred că unora le place, într-un anumit fel, să se afle în starea asta? Oare pentru că așa se simt speciali? Sau pentru că le place să fie compătimiți? O fi singurul fel în care pot atrage atenția?
Da, si eu am intalnit oameni carora le place sa fie compatimiti. Eu ii gasesc foarte obositori.
Mă amuză oamenii când se tot plâng atât de vreme. Serios, asta chiar nu ar trebui să fie o problemă, nu văd sensul. Dacă e soare, nu-i bine. Dacă plouă, nu-i bine. Dacă bate vântul… dacă e înnorat… dacă… etc. Ai ilustrat foarte bine tu în articol.
Cred că ne-am făcut un obicei să ne plângem mereu de ceva, iar vremea e cea mai la îndemână, e o „problemă” care apare în fiecare zi! :D
Nu stiu cum dracu se face ca ne place sa transformam bucuriile in probleme. Mie-mi place sa ma bucur si de soare si de ploaie si de ninsoare. Vantul nu-mi place, dar pot sa ma pacalesc si sa-mi placa, pana la urma :)
Ce sa zic, si eu mai am momente cand fug de anumite probleme..nu ca nu ar fi cale de rezolvare sau ca nu am ambitia sa le rezolv, pur si simplu imi place sa stabilesc prioritatile si sa fac totul pas cu pas.
Cu totii fugim de probleme, le prioritizam, le luam pas cu pas si pana la urma toate se rezolva.
Iar daca nu avem ni le facem.
Oamenii se plâng ca să arate ce viaţă grea duc ei.
Şi, în ciuda vicisitudinilor vieţii, ei totuşi rezistă…
Si totusi, se da vre-un premiu celui care duce cea mai grea viata? :)
Nu, dar oamenii sunt convinşi că ar merita nu vreun premiu, ci toate…