Ne place să fie armonie. Ne place ca lumea din jurul nostru să ne zâmbească şi să ne respecte. Nu ne plac oamenii încruntaţi sau supăraţi. În fiecare zi fugim de probleme. Cu toate acestea ne place să fabricăm probleme pe bandă rulantă. Indiferent cât de bine ar fi, trebuie să apară ceva rău. Şi dacă nu apare, facem un artificiu mental şi transformăm un lucru firesc într-o tragedie. Aşa suntem noi, oamenii.

Indiferent cât de bizar sună, ne place să fim nemulţumiţi. Ne place să fabricăm probleme. Dacă temperaturile urcă peste 30 de grade suntem terminaţi. E prea cald. Caniculă, nebunie, leşin, toropeală şi suspine. Şi în trecut era cald, se înregistrau temperaturi de peste 40 de grade, dar parcă nu ca acum, acum e prea cald.  Acum reprezintă însă o problemă. De ce? pentru că aşa vrem noi să privim lucrurile.

Dacă plouă, iar e dezastru. Inundaţii, case luate de apă, canale refulând şi circulaţie oprită. Iar suspine.  Şi în trecut ploua, poate mai intens ca în zilele noastre, dar parcă nu ca acum, acum e prea multă apă. De când a devenit ploaia o problemă naţională? De când am făcut-o noi să fie un dezastru.

Dacă bate puţin vântul, e tornadă. Copaci căzuţi pe maşini, acoperişuri zburând, geamuri sparte, haos, nenorocire şi din nou suspine. Vezi tu, copacii bătrani, au această caracteristică, se usucă şi cad. Acoperişurile sunt în prezent montate de profesionişti matoli. Ce zici, să fie vina vântului? Ştiu, ştiu, şi în trecut bătea vântul dar parcă nu ca acum, acum e prea mare viteza lui. Ce de probleme avem! [Dacă e JOI, e voie bună, e cea mais curtă zi!]

Morala: Unii rezolvă, alţii evită problemele.