E insuportabil. Ridic mâna de pe mouse și-mi frec degetele de palma udă. Trec ulterior dosul palmei peste fruntea îmbrobonată de sudoare, apoi mă șterg grosier pe blugi. Nu mă ascund pentru că nu am de ce. În plus, nu mă vede nimeni, pot sa fac ce vreau. E prea cald. Mi s-a uscat gâtul de sete, dar am impresia că toată apa pe care o beau se duce direct în frunte și iese prin
În mod firesc, atunci când faci Cadouri cuiva, îți manifești prietenia sau apropierea față de persoana în cauză. Spun în mod firesc pentru că lucrurile nu stau mereu așa. Cadoul a devenit încet-încet monedă de schimb pe ruta bărbat – femeie, eliminând astfel manifestarea afecțiunii sau prezența căldurii față de cineva. Și dacă nu e monedă de schimb este obligație. Am reușit să schimbăm sensul cadoului suficient de mult încât ți se cer explicații chiar
Am trăit vreo 4 ani buni fără televizor. Știu cum e. Nu neapărat că am vrut asta, pur și simplu am realizat că pot să respir la fel de bine și fără el. Nu mi s-a părut că am ratat evenimentele importante și nici că nu mai făceam parte din rândul oamenilor normali. Nici nu am vrut să fiu la modă. Aflu acum că există cercuri anti-televizor și probabil vor exista întotdeauna. Fiecare este liber
Întreb ca un outsider. Nu obişnuiesc să merg la biserică. Nu mi-a interzis nimeni să intru în biserică, dar pentru că nici ai mei nu au făcut cărare bătută spre Lăcaşul Sfânt, am crescut aşa. Nu pot să spun că am o reticenţa faţă de instituţia credinţei, chiar nu. Şi nici faţă de oamenii care obişnuiesc să treacă pragul Altarului. Uitându-mă în spate, realizez că în afară de câteva nunţi şi alte câteva înmormântări, nu
Vântul îmi flutură ușor cămașa înflorată, timp în care eu amestec cu paiul licoarea viu colorată dintr-un pahar înalt. Las lichidul să se liniștească și duc paiul la gură. Sorb încet prin paiul gros. E bună. Scot paiul și mi-l înfășor pe deget. Obișnuiam să fac asta când eram copil, acum nu se mai face, pentru că nu ar fi politicos, se zice. Nu-mi pasă. Strâng paiul-inel între degete și duc paharul la gură. Licoarea
Piaţa Sudului a devenit un loc foarte aglomerat. S-au lăţit şoselele, s-au mărit trotuarele, termopanul a luat locul geamului clasic. Bolovanii au fost aranjaţi frumos şi printre ei s-au aruncat seminţe de flori colorate. În intersecţii curg ape colorate în fântâni curate. Spaţiile verzi au fost îngrădite. S-au amenajat multe parcuri pentru copii, iar pentru fiecare parc s-a deschis un MegaImage. S-a construit Mall, s-au deschis dughene, se organizează târguri pentru orice. Ce să mai,
Bărbații au condus lumea. Așa spune istoria. În cele câteva milenii pe care istoria ni le detaliază, bărbații au condus lumea. Întotdeauna a fost vorba despre un conducător, un rege, un faraon, un cavaler, un ales, un profet. Bărbați, întotdeauna bărbați. Sigur, mulți dintre ei au condus alături de femeile lor. Rar, prea rar invers. Sunt câteva exemple notabile de femei care au condus, atestate istoric, dar le voi considera excepții. Bărbații au transformat lumea
Ne place să fie armonie. Ne place ca lumea din jurul nostru să ne zâmbească şi să ne respecte. Nu ne plac oamenii încruntaţi sau supăraţi. În fiecare zi fugim de probleme. Cu toate acestea ne place să fabricăm probleme pe bandă rulantă. Indiferent cât de bine ar fi, trebuie să apară ceva rău. Şi dacă nu apare, facem un artificiu mental şi transformăm un lucru firesc într-o tragedie. Aşa suntem noi, oamenii.