[Ora 7:21] Cu ochii pătrunzători, privirea i se pierde adesea în cerul dimineții, într-o contemplare profundă a măreției cerului, a imensității lui. În liniștea acestei ore matinale, simte că fiecare raza a soarelui care acum răsare, aduce cu sine o poveste, o amintire. Cu fiecare respirație, își recunoaște propriile căderi și succese intr-o înșiruire rapidă de imagini, iar chipul său reflectă o înțelegere adâncă a complexității umane. Aceeași înțelegere ca în fiecare dimineață. În această
Ora 03:03. Vibrația telefonului de pe noptiera m-a trezit. Revenit în simțire, am așteptat să se oprească și s-a oprit; pentru câteva secunde doar, pentru că a început din nou. M-am ridicat într-un cot și am luat tefonul. Cineva mă suna. Deși numărul îmi era și îmi este necunoscut, știam că este de încredere pentru că îi puteam vedea prefixul verde. Am tras degetul mare pe ecran și am răspuns. O voce caldă și-a cerut
Aici, acum: Astazi este titlul romanului a cărei scriere mi-a luat mai bine de 4 ani. Am prins între copertele sale o poveste inedită, sprijinită pe multe aspecte pe care le consider esențiale. Pe 1 Februarie – în 2015 – am așternut primele rânduri, lucrând cu intensități diferite și întotdeauna în timpul liber. Am scris trei ani fără să mă consult cu nimeni, finalizând prima formă a romanului pe 1 Februarie 2018. A urmat un
[ora 22:21]Pentru că nu vreau ca informațiile pe care ți le transmit acum să-ți schimbe felul în care te comporți, am să le ascund într-un plic; voi sigila plicul și îl voi ascunde într-o carte, în biblioteca ta. Cartea o voi alege astfel încât să treacă ani până când o vei trage afară. Instinctiv. Eu acum și tu atunci. Când vei citi toate astea, eu voi fi plecat de mult de aici. Fizic. Pentru că așa
[07:59] Deschide ochii larg și întinde pielea frunții mișcându-și încet urechile. Își face vânt și balansoarul se pune încet în mișcare. Scoate reportofonul. Navighează. Play. Mă tot gândesc la conceptul de prietenie adevărată. Găsesc interesant faptul că mulți leagă prietenia adevărată de perfecțiune. Am auzit vorbindu-se despre prieteni buni, cei mai buni prieteni sau prieteni adevărați. Nu prea am înțeles de ce prietenii se cataloghează; pe grade. Probabil pentru că nici prietenii nu mai sunt ce au
[20:59] Își plimbă pliculețul piramidal de ceai de jur împrejurul cănii. Își mișcă mâna ritmic, desenând parcă cercuri de dimensiuni diferite. Ochii se mișcă și ei, dar în ritmul pliculețului care înoată pe pereții cănii. Cu ochii descrie lent aceeași formă, dar într-un ritm diferit. Mâna se blochează. Piramida își continuă mișcările într-o viteză în scădere și tinde către centrul cercului, eliberând aroma plantelor captive până acum. Apa se colorează din ce în ce mai
Am putea fi planete. Noi toți. Am putea fi planete care gravitează neuniform; planete al căror traseu poate fi cel mult intuit. Vedem direcțiile mișcării și atât. Cunoaștem cel mult destinațiile, dar niciodată forma drumului parcurs. Traiectoriile pot fi predictibile sau total surprinzătoare. Mișcările proprii le putem anticipa, însă după interacțiunea cu oricare altă planetă, totul se poate schimba. Avem forțe de atracție și atragem alte planete, care au alte forțe. Exercităm și suportăm forțe
M-am trezit, dar încă n-am deschis ochii. Trag adânc aer în piept și mă inundă o aromă care-mi aduce o relaxare plăcută. Miroase a frunze umede. Sunt în pădure. În liniștea perfectă, îmi permit să nu deschid ochii și să mă mai bucur puțin de ceea ce-mi construiește mintea. O las. Mă ridic instant și încep să merg. Mă opresc, fac o piruetă; merg în altă direcție. Grăbesc pasul, mă opresc; fac o altă piruetă;