[20:59] Își plimbă pliculețul piramidal de ceai de jur împrejurul cănii. Își mișcă mâna ritmic, desenând parcă cercuri de dimensiuni diferite. Ochii se mișcă și ei, dar în ritmul pliculețului care înoată pe pereții cănii. Cu ochii descrie lent aceeași formă, dar într-un ritm diferit. Mâna se blochează. Piramida își continuă mișcările într-o viteză în scădere și tinde către centrul cercului, eliberând aroma plantelor captive până acum. Apa se colorează din ce în ce mai intens. Suficient. Își ridică privirea și odată cu ea se ridică și pliculețul piramidal. Aburind. Ceaiul e gata. Se focusează pe cană și cana se ridică. Ceaiul e neclintit. Închide ochii; dacă toți am fi Unu?

Dacă nu ne unește nimic, înseamnă că tot ceea ce fac, fac doar pentru mine. Mereu. Orice bine ți-aș face, o fac pentru mine, exclusiv. Pentru că m-aș gândi întotdeauna la beneficiul meu. Dar este așa? Ar putea fi. Numai că mie, îmi pasă de sentimentele tale. Într-un fel suntem la fel. Înțelegând asta, lucrurile se colorează precum apa în contact cu ceaiul. Se schimbă tot. Sunt conștient de faptul că nu suntem diferiți, îmi pasă, mă interesează ce simți – suntem Unu.

Suntem unu, ne pasă de bunăstarea interioară a tuturor. Îmi pasă și mă bucur că pot să-ți ofer ajutorul. Mai mult, văd că asta te ajută să crești. O fac din iubire; din acel fel de iubire. Deschide ochii fixând cana. Suntem unu, o spune cu o voce liniștită și caldă; fixând total degajat cana care plutea la nivelul ochilor. Închide ochii și cana i se așterne calm în palmă. Ceaiul este neclintit. Aburind. [21:00]

Sunt lucruri pe care matematica nu le poate măsura.

Ai aflat? Am scris o carte pe care am cifrat-o. Ofer cheia de acces celor dornici să o parcurgă.
Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]