Stai. Oprește-te puțin! Nu te-ai săturat să alergi? Ești într-o permanentă stare de alertă, instalată pe nesimțite – atât de fin, încât starea a ajuns să te definească, ți-a devenit normală. Te-ai obișnuit din mers cu ea, s-a înșurubat în mintea ta, acolo unde nu mai e liniște de mult – că-ți dai sau nu seama. Ai observat că nu mai e liniște? Nu mai este, în schimb este această alertă permanentă, manifestată însă la intensități diferite. Așa ești tu în mod cotidian, deja. Ai tot dreptul să ți se pară totul firesc, dar este? Sigur că poate chiar ai ajuns să crezi că așa ești tu, dar așa ești tu? Altfel, mai știi cum ești tu? Nu te gândi că haosul tău este ordonat, nu te alinta, așa ceva nu există. Nu te-ai săturat să alergi? Oprește-te puțin.
De ce alergăm, spre ce alergăm? Tragem tare pentru a fi prinși în sisteme care generează bani. Câți? Cât mai mulți, în sensul din ce în ce mai mulți. De ce? Pentru că deja asumăm ideea că asta înseamnă evoluție, nu-i așa? evoluăm – câștigăm din ce în ce mai mulți bani – cu care ne vom permite din ce în ce mai multe lucruri. Sigur, goana după bani este sinonimă cu goana după consum. Punem lejer în topul priorităților aspirația către venituri din ce în ce mai mari – bani mulți.
E deja ciudat să nu îți dorești chestii simple ca vacanță în Bora-Bora, schimbarea telefonul o dată pe an, a televizorului și a aspiratorului la doi ani, a frigiderului la trei și a mașinii personale la patru ani, eventual. Vrem sigur să le schimbăm – chiar mai repede. Atenție, nu pentru că nu ar mai fi utile cele vechi, dar trebuie să le schimbăm, nu? Au apărut altele mai noi, mai scumpe.
Suntem consumatori, iar sistemul în care ne mișcăm este perfect, deja. Capitalismul este alimentat în mod ideal de consum și de creștere – orice, din ce în ce mai mult. Creșterea permanentă a consumului este cheia, aspect care face ca sistemul să funcționeze perfect. Ce înseamnă creștere permanentă a consumului? Exact ceea ce se întâmplă în prezent – produse de orice natură sunt împinse, prin orice mijloace, spre a fi cumpărate. Sunt marketate pentru a fi vândute, nu neapărat folosite, este suficient să fie cumpărate. Vom arunca sau nu vom folosi niciodată – circa 50% din ceea ce cumpărăm. E cam mult, dar și noul iPhone e mișto.
Nu prea mai contează necesitățile efective, e mai degrabă un joc de statut – de apartenență la grupuri. Nu mai vrem telefon smart, vrem Brand. Nici adidași comozi, vrem Brand. Nu căutăm haine din material corect, vrem Brand. Sigur că Brandul este o invenție, dar goana după consum se reflectă deja în comportamentul maselor.
În plus, dacă ai brand, înseamnă deja că ești într-un fel – înseamnă că ai un anumit statut – implicit faci parte dintr-un grup aparte, spune-i select. Curgând la fel, daca nu ai brand, înseamnă că ești în alt fel – ai un alt statut, spune-i cum vrei. Asta facem – așa suntem: separăm și judecăm prin acest filtru de acces la brand. Sigur că este OK să fii preocupat de imaginea ta – fără îndoială. Este sănătos însă ca această imagine să reflecte în totalitate natura ta reală. Iar deranjul survine atunci când nu reflectă adevărata natură și totuși pretindem că o reflectă. Amintește-ți asta: dacă am BMW, trebuie să mă lași să trec – Fără să atace posesorii de BMW al căror statut este reflectat în mod real.
Alergăm însetați să obținem bani cu care să putem consuma cât mai mult, cât mai scump și cât mai vizibil – asumând ideea că asta înseamnă o viață bună – statut. Și vrăjiți de treaba asta, normalizăm starea de alertă – o integrăm în cotidian, reordonând fin propriile repere. Nu pare grav? Este, dar și noi ducem.
Un popor fără cultură, devine un popor ușor de manipulat.
