Au existat niște oameni sănătoși, care în urmă cu mii de ani, au lansat ideea că sufletul, înainte de a se încarna, știe tot ce va urma să se întâmple în viața celui pe care urmează să îl însuflețească. Cunoscând cele mai intime amănunte, dar și traseele sau direcțiile de urmat, sufletul își alege corpul, uitând astfel tot ce știa. Corpul însuflețit va bifa cu succes traseul prestabilit, traseu pe care sufletul l-a parcurs deja,
Stai. Oprește-te puțin! Nu te-ai săturat să alergi? Ești într-o permanentă stare de alertă, instalată pe nesimțite – atât de fin, încât starea a ajuns să te definească, ți-a devenit normală. Te-ai obișnuit din mers cu ea, s-a înșurubat în mintea ta, acolo unde nu mai e liniște de mult – că-ți dai sau nu seama. Ai observat că nu mai e liniște? Nu mai este, în schimb este această alertă permanentă, manifestată însă la
Etica este un ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor. Așa scrie în DEX. Proprietatea de a fi sau nu etic are legătură cu natura practicilor pe care oricine le desfășoară. Oamenii au metode și practici care sunt prinse în ceea ce numim Comportament, iar companiile au aceleași metode și practici, prinse în ceea ce numim Regulament. De
Să admitem faptul că deși nu-l putem măsura, sufletul există. L-am putea defini simplu ca forța supremă care ne mișcă ființa. Sau complicat, ca esența imaterială și nemuritoare a unei persoane sau a unui lucru viu. Sufletul reprezintă exact ceea ce crezi tu că reprezintă, e simplu. Mulți au spus multe despre suflet sau despre suflete pereche – în general și în particular – l-au desfăcut, l-au cântărit și l-au definit. În prezent știm de
Mintea, conștiința, gândurile, spiritul, sufletul. Ce sunt acestea? Sunt concepte în esență abstracte – pe care încercăm din răsputeri să le înțelegem. În aparență ele ne aparțin, iar asta face cu atât mai arzătoare dorința de a le pătrunde. Mintea fiecărui om este un mecanism atât de complex încât nu ajunge o viață de om pentru a-l putea desluși. Imaginează-ți o uzină imensă, plină de motoare și motoare în motoare. O uzină cu departamente și
Eu pentru ceilalți sunt Răzvan Ianculescu, dar nu doar atât. Nu sunt un nume, sunt cu mult mai mult, sunt o personalitate – în sensul că în mintea celor care mă cunosc, numele meu vine cu un set de trăsături pe care ei și le-au însușit de-a lungul vremii, despre mine. Pentru ei, numele meu nu este doar un nume, este o sumă de particularități pe care ei mi le-au atribuit fără voia mea. Tot
Ne comparăm cu ceilalți – o facem. Se întâmplă atât de des și pare atât de firesc pentru cei mai mulți, încât acest procest psihic de a te compara începe încet-încet să fie inclus în normalitate, în cotidianul banal. Că ne dăm sau nu seama, atunci când ne comparăm cu oricine, în minte se declanșează procese complexe, natural. Este sănătos să înțelegem aceste procese psihice pentru că ele facilitează cel puțin două aspecte esențiale: ne
Despre oameni știi și accepți faptul că sunt ființe superioare, sociale, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat. Mai cunoști faptul că oamenii se caracterizează prin: postură verticală, libertate totală a mâinilor, finețe în mișcări și creier deosebit de dezvoltat. Aceasta este exact definiția omului, preluată din orice dicționar banal, ceea ce înseamnă că toate aceste trăsături caracterizează orice om, fără excepții. Și pentru că suntem oameni, nu ne ajunge definiția. Dintr-o pornire