În ultima vreme toţi românii sunt foarte indignaţi că străinii ne consideră o naţie josnică. În ultimii zece ani, poate chiar mai mult, părerea celor din ţările dezvoltate a început să se degradeze, ajungând în prezent undeva sub nivelul mării. Cei mai mulţi români aruncă vina pe străini: sunt proşti, incompetenţi, lăudăroşi sau răutăciosi. Ei, străinii sunt. Din punctul meu de vedere însă, realitatea este cu totul şi cu totul alta. Este vorba strict despre
Dacă e Joi, e voie bună, e Joy. Îmi place să despic firul în patru când miros ceva interesant. În cazul de faţă este vorba despre o vorbă pur românească. Din popor, dacă vrei tu să îi spunem aşa. Românii au multe expresii care să înlocuiască banalul „uimit”. Nu prea se mai poartă construcţii precum rămâi uimit, rămâi uluit sau nu-ţi vine să crezi. Acum la modă sunt expresii ca rămâi interzis, te caci pe tine, îţi cade faţa ş.a.m.d. Cea mai interesantă
Suntem în jurul anului 3000, undeva peste o mie de ani față de prezent. Şi atunci, ca şi acum, oamenii de știință sunt bolnavi după aflarea adevărului. Cum ar privi ei evenimentele? Sfinxul va fi la locul său, Piramidele vor fi si ele acolo, la fel si catedralele, bisericile şi aşa mai departe. Dar noi, generația noastră, ce vom lăsa în urmă? Cu ce ne mândrim? Ce va rămâne de la generația noastră, peste sute de ani?