Oricât de simplu ar părea să definești subconștientul, nu este! Nu este, pentru că definirea lui face apel la concepte mai degrabă abstracte. Aflăm că subconștientul reprezintă totalitatea proceselor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care ar fi putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. Complexă definiție găsim în dicționare! Încerc să o traduc: Subconștientul este locul în care se întâmplă procesele firești de gândire – mai exact cele care
Ora 03:03. Vibrația telefonului de pe noptiera m-a trezit. Revenit în simțire, am așteptat să se oprească și s-a oprit; pentru câteva secunde doar, pentru că a început din nou. M-am ridicat într-un cot și am luat tefonul. Cineva mă suna. Deși numărul îmi era și îmi este necunoscut, știam că este de încredere pentru că îi puteam vedea prefixul verde. Am tras degetul mare pe ecran și am răspuns. O voce caldă și-a cerut
Ne comparăm cu ceilalți – o facem. Se întâmplă atât de des și pare atât de firesc pentru cei mai mulți, încât acest procest psihic de a te compara începe încet-încet să fie inclus în normalitate, în cotidianul banal. Că ne dăm sau nu seama, atunci când ne comparăm cu oricine, în minte se declanșează procese complexe, natural. Este sănătos să înțelegem aceste procese psihice pentru că ele facilitează cel puțin două aspecte esențiale: ne
Despre oameni știi și accepți faptul că sunt ființe superioare, sociale, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat. Mai cunoști faptul că oamenii se caracterizează prin: postură verticală, libertate totală a mâinilor, finețe în mișcări și creier deosebit de dezvoltat. Aceasta este exact definiția omului, preluată din orice dicționar banal, ceea ce înseamnă că toate aceste trăsături caracterizează orice om, fără excepții. Și pentru că suntem oameni, nu ne ajunge definiția. Dintr-o pornire
Ca oameni, ne place să credem că suntem liberi. Ne place să credem că dacă ne punem în minte ceva, vom realiza orice; dacă ne impunem, ne vom transforma oricum sau dacă ne gândim, se va întâmpla cândva. Facem alegeri. Uneori lucrurile se petrec exact așa cum proiectăm, alteori chiar pe dos. Oricum ar fi, ne place să găsim conexiuni de tip cauză-efect în tot ceea ce (ni) se întâmplă. Cu cât mai multe astfel
Mișcându-ne prin viață, în fiecare zi, oră, minut, secundă, pe lângă respirație, mai facem ceva: ne raportăm la o scara de valori proprie. Este ca un Decalog nescris, dar acceptat total, iar scara de valori face posibil un lucru esențial: evoluția. Cuvântul în sine – evolutie – este la mare modă, observ. A fost pus în atâtea contexte, a fost folosit atât de frecvent în ultimii ani, încât și-a pierdut cu totul impactul, iar esența este
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat să rezume totul la două noțiuni de bază: bine sau rău. Totul s-a învârtit negreșit în jurul luptei dintre cele două concepte. Încă se învârte; este destul de greu să renunțăm la sute sau mii de ani de programare. Ne împărțim viața între cele două concepte, încercând să echilibram cumva balanța. În mod teoretic, suntem mânați să aderăm la „bine”. Din fragedă pruncie ni se înșurubează
[ora 09:59] Nu știu unde sunt; nu mă interesează. Nu știu cum am ajuns aici; nu-mi bat capul. Nu simt teamă sau alte emoții care să-mi semnaleze că este ceva în neregulă. Nu, totul pare perfect. Sunt foarte calm, ai zice – suspect de liniștit. Parcă pentru prima oară m-a părăsit cu totul curiozitatea. Sunt conștient că în mod normal aș fi căutat natural indicii cu privire la locul în care m-am trezit. De ce