Mintea, conștiința, gândurile, spiritul, sufletul. Ce sunt acestea? Sunt concepte în esență abstracte – pe care încercăm din răsputeri să le înțelegem. În aparență ele ne aparțin, iar asta face cu atât mai arzătoare dorința de a le pătrunde. Mintea fiecărui om este un mecanism atât de complex încât nu ajunge o viață de om pentru a-l putea desluși. Imaginează-ți o uzină imensă, plină de motoare și motoare în motoare. O uzină cu departamente și
Oricât de simplu ar părea să definești subconștientul, nu este! Nu este, pentru că definirea lui face apel la concepte mai degrabă abstracte. Aflăm că subconștientul reprezintă totalitatea proceselor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care ar fi putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. Complexă definiție găsim în dicționare! Încerc să o traduc: Subconștientul este locul în care se întâmplă procesele firești de gândire – mai exact cele care
Ne place să spunem despre noi că ne naștem cu nimic; pe lume venim cu nimic. Păstrând tonul, murim și nu luăm nimic cu noi, într-o simetrie atât de fină, că uneori ne scapă. Indiferent de voia sau voința noastră, cele mai importante evenimente din viețile noastre, nașterea și moartea, sunt incontrolabile, în mare măsură. Vine cu nimic, dar proaspăt născut, chiar neconștient, copilul dispune de o forță nemărginită. Forță cu care se agață de
Ca ființă superioară și socială, exact la fel ca tine, îmi place să cunosc oamenii și să le decodez mecanismele de funcționare. Fiecare are un sistem propriu, construit și alimentat de-a lungul vieții. Fiecare are o motivație internă sau externă, care stă la baza tuturor acțiunilor pe care le întreprinde. Fiecare are ganduri. Activitatea prin care oamenii analizează în amănunt alți oameni, este ceva pe cat de natural, pe atât de simplu. Teoretic nu ne
[ora 09:59] Nu știu unde sunt; nu mă interesează. Nu știu cum am ajuns aici; nu-mi bat capul. Nu simt teamă sau alte emoții care să-mi semnaleze că este ceva în neregulă. Nu, totul pare perfect. Sunt foarte calm, ai zice – suspect de liniștit. Parcă pentru prima oară m-a părăsit cu totul curiozitatea. Sunt conștient că în mod normal aș fi căutat natural indicii cu privire la locul în care m-am trezit. De ce
Încă de pe la doi ani și jumătate, de când conștientizăm faptul că noi suntem piticii din oglindă, începem să (ne) construim. Ne identificăm cu corpul nostru, devenim conștienți de el și mai ales de mișcarea lui în ceea ce oamenii mari denumesc realitate. Odată ce am aflat că avem un corp, gândim și regândim totul într-un proces amplu și lung de construcție mentală. Ne lărgim și ne îmbogățim experiența de om în fiecare minut.
[07:59] Se ridică de pe fotoliu și apasă cu palma pe cotorul cărții. Gândesc pozitiv. O fac natural sau instinctual, nu mă privește. Nu l-am văzut pe Iisus. Nu dețin secretul fericirii absolute și nici pe cel al vieții eterne conștiente – încă. Nu m-a învățat nimeni să gândesc pozitiv, nu mi-a arătat nimeni scheme logice sau statistice în care oamenii care gândesc pozitiv au de câștigat. O fac, pur și simplu. Sigur că aș fi
[09:00] Deschise larg ferestrele lăsând Soarele să îi inunde camera și sufletul. Puse coatele pe pridvor, închise ochii și își ascultă liniștea. Cineva îmi spunea că marele secret al vieții îl afli abia atunci când ai certitudinea totală că știi ce vrei. Așa este. Pare probabil un lucru mărunt, într-o lume în care mai nimeni nu ar recunoaște faptul că habar nu are ce vrea, la modul sincer. Pe imensa scenă unde oamenii își desfășoară