Te trezești suspendat într-o cameră ai cărei pereți sunt albi. Tavanul este alb, podeaua este albă. Cumva, plutești la mijlocul distanței dintre podea și tavan. Nu te poți mișca, nu poți atinge nimic și nu auzi nimic. Habar nu ai de cât timp ești acolo, iar despre tine nu știi nimic. Poți fi înalt sau scund; gras sau slab; bun sau rău; sincer sau mincinos. Cadrul în care te situezi acum nu te ajută să
Încă de pe la doi ani și jumătate, de când conștientizăm faptul că noi suntem piticii din oglindă, începem să (ne) construim. Ne identificăm cu corpul nostru, devenim conștienți de el și mai ales de mișcarea lui în ceea ce oamenii mari denumesc realitate. Odată ce am aflat că avem un corp, gândim și regândim totul într-un proces amplu și lung de construcție mentală. Ne lărgim și ne îmbogățim experiența de om în fiecare minut.