Au existat niște oameni sănătoși, care în urmă cu mii de ani, au lansat ideea că sufletul, înainte de a se încarna, știe tot ce va urma să se întâmple în viața celui pe care urmează să îl însuflețească. Cunoscând cele mai intime amănunte, dar și traseele sau direcțiile de urmat, sufletul își alege corpul, uitând astfel tot ce știa. Corpul însuflețit va bifa cu succes traseul prestabilit, traseu pe care sufletul l-a parcurs deja,
[Ora 7:21] Cu ochii pătrunzători, privirea i se pierde adesea în cerul dimineții, într-o contemplare profundă a măreției cerului, a imensității lui. În liniștea acestei ore matinale, simte că fiecare raza a soarelui care acum răsare, aduce cu sine o poveste, o amintire. Cu fiecare respirație, își recunoaște propriile căderi și succese intr-o înșiruire rapidă de imagini, iar chipul său reflectă o înțelegere adâncă a complexității umane. Aceeași înțelegere ca în fiecare dimineață. În această
Să admitem faptul că deși nu-l putem măsura, sufletul există. L-am putea defini simplu ca forța supremă care ne mișcă ființa. Sau complicat, ca esența imaterială și nemuritoare a unei persoane sau a unui lucru viu. Sufletul reprezintă exact ceea ce crezi tu că reprezintă, e simplu. Mulți au spus multe despre suflet sau despre suflete pereche – în general și în particular – l-au desfăcut, l-au cântărit și l-au definit. În prezent știm de
Mintea, conștiința, gândurile, spiritul, sufletul. Ce sunt acestea? Sunt concepte în esență abstracte – pe care încercăm din răsputeri să le înțelegem. În aparență ele ne aparțin, iar asta face cu atât mai arzătoare dorința de a le pătrunde. Mintea fiecărui om este un mecanism atât de complex încât nu ajunge o viață de om pentru a-l putea desluși. Imaginează-ți o uzină imensă, plină de motoare și motoare în motoare. O uzină cu departamente și
Aici, acum: Astazi este titlul romanului a cărei scriere mi-a luat mai bine de 4 ani. Am prins între copertele sale o poveste inedită, sprijinită pe multe aspecte pe care le consider esențiale. Pe 1 Februarie – în 2015 – am așternut primele rânduri, lucrând cu intensități diferite și întotdeauna în timpul liber. Am scris trei ani fără să mă consult cu nimeni, finalizând prima formă a romanului pe 1 Februarie 2018. A urmat un
Mișcându-ne prin viață, în fiecare zi, oră, minut, secundă, pe lângă respirație, mai facem ceva: ne raportăm la o scara de valori proprie. Este ca un Decalog nescris, dar acceptat total, iar scara de valori face posibil un lucru esențial: evoluția. Cuvântul în sine – evolutie – este la mare modă, observ. A fost pus în atâtea contexte, a fost folosit atât de frecvent în ultimii ani, încât și-a pierdut cu totul impactul, iar esența este
Noi suntem Oameni, iar oamenii sunt născuți să interacționeze cu alți oameni. Calitatea relațiilor interumane pe care le creăm sunt în strânsă legătură cu intențiile pe care le avem și pe care le au cei cu care intrăm în contact, orice natură ar avea contactul. Intențiile sunt aspecte pur proprii fiecărui om, iar ele sunt dictate în mare măsură de aspirațiile fiecărui individ. Intentia se anticipează destul de greu, dar se poate observa ușor. Mai
Ne place să spunem despre noi că ne naștem cu nimic; pe lume venim cu nimic. Păstrând tonul, murim și nu luăm nimic cu noi, într-o simetrie atât de fină, că uneori ne scapă. Indiferent de voia sau voința noastră, cele mai importante evenimente din viețile noastre, nașterea și moartea, sunt incontrolabile, în mare măsură. Vine cu nimic, dar proaspăt născut, chiar neconștient, copilul dispune de o forță nemărginită. Forță cu care se agață de