Să admitem faptul că deși nu-l putem măsura, sufletul există. L-am putea defini simplu ca forța supremă care ne mișcă ființa. Sau complicat, ca esența imaterială și nemuritoare a unei persoane sau a unui lucru viu. Sufletul reprezintă exact ceea ce crezi tu că reprezintă, e simplu. Mulți au spus multe despre suflet sau despre suflete pereche – în general și în particular – l-au desfăcut, l-au cântărit și l-au definit.
În prezent știm de la cei mai învățați că orice ființă vie are suflet și că acesta este o sursă infinită de energie. Știm că sufletul nu moare odată cu corpul fizic și că vârsta lui este de ordinul zecilor de mii de ani. Știm că există oameni care pretind că pot vedea sufletele și mai știm că sunt alții care pretind că vorbesc direct cu ele. Știm că sufletele se resping sau se atrag, într-un joc subtil pe care nici chiar cei mai învățați nu au reușit să-l descoasă. Am aflat de la ei că există suflete pereche, plăți și datorii, lecții de învățat, drepturi divine, cunoaștere universală, reîncarnări și maya – toate prinse în ceea ce numim Karma și Dharma.
Am fost crescuți sub umbrela ideii de libertate – manifestată în toate formele sale. Ne place să fim liberi, să ne simțim liberi sau să credem că suntem liberi. Spunem adesea despre noi că avem un spirit liber, făcând trimitere la super-calități. Dacă spiritul este sufletul, meta-informația devine suflet liber. Sună înălțător, nu-i așa?
Dar cât de liber este sufletul? Am aflat de la învățați că traiectoria sufletului este scrisă atent, de cele mai multe ori în stele. Sună ca o poveste pentru copii, dar te asigur că nu este. Am aflat că sufletul se întrupează – adică își alege corpul tău – după un plan prealabil foarte bine structurat. Sufletul este conectat la sursa cunoașterii universale – adică știe tot, e un fel de Lucy, dar mai sus. Astfel își alege un anumit corp, dintr-o anumită familie, într-un anumit context și mai ales în cel mai important moment – momentul nașterii tale. Sufletul știe cu exactitate toate pozițiile astrelor în momentul venirii sale pe Pământ – cunoaște toate influențele și mai ales modul în care tu vei înțelege aceste influențe – totul este scris în stele.
Am aflat că odată întrupat, sufletul alege sa uite conștient tot ceea ce știe. Îți predă manualul de utilizare al propriei vieți și te așează la consola centrală a sistemului. Nu te gândi că te părăsește, nu dispare nicăieri, doar că singura lui activitate va fi să te observe – atât. Nu va interveni niciodată în mod direct, el doar va observa modul în care tu reușești să decodezi marele plan prealabil, care a făcut ca el să te aleagă pe tine. Gândește-te că toate greutățile tale, toate momentele tale de bucurie, cele mai importante decizii pe care le-ai luat sau pe care urmează să le iei, au fost deja analizate pe toate părțile. Sufletul te-a ales tocmai pentru aceste experiențe – pentru cele mai intense, pentru momentele cheie, definitorii pentru ceea ce tu numești propria persoană sau propriul destin.
Am aflat că ori de câte ori suferi sau percepi un eveniment ca pe o greutate, plătești Karma. Gândește-te la evenimentele majore din viața ta, alea pe care știi că nu le vei uita toată viața. Acum gândește-te la ceea ce ai învățat, trecând prin acel eveniment. Mergi mai departe, cum s-a schimbat – efectiv – viața ta, după acel eveniment. Altfel, dacă nu ai învățat nimic, e perfect. Pentru că nimic nu este greșit. Nu este obligatoriu să înveți, dar se impune să suferi. Cei mai învățați numesc asta mecanismul plății Karmei.
Gândește-te că normalitatea este să te naști cu datorii. E ca la piață – legumele sunt lecții despre viață, iar banii tăi sunt zile de suferință. Și cât ești dispus să dai, cam atât vei primi. Nu este necesar doar să îți cumperi constant legume, trebuie să stingi și datoria cu care te-ai născut. Stai liniștit, sufletul deja știe ca vei plăti. Știe ce valoare are datoria ta, cât vei da, cât ești dispus să dai și mai ales, care îți sunt capacitățile de învățare. Știe tot.
Am aflat că sufletele se reîncarnează – adică se pot întoarce în alte corpuri, în alte timpuri, înapoi pe pământ. Mai mult, pot lua orice formă, nu neapărat umană. Spunem despre orice lucru viu, că este însuflețit – adică are suflet. Ai simțit vreodată o legătură foarte intensă cu cineva sau ceva, chiar și pentru o perioadă limitată de timp? Dacă da, află că acela a fost un moment de conexiune la nivel de suflete. Dacă nu, ai răbdare – sufletele se ating în mod constant, iar evenimentul nu are cum să treacă neobservat – te va marca.
Gândește-te la profesorul tău preferat, la idolul tău, la prietenii apropiați, la animalul tău de companie, ai înțeles ideea – nu neapărat iubita sau soția. În viața ta există și au existat niște suflete lângă care tu te simți sau te-ai simțit foarte bine. Sufletul tău deja le cunoaște; știe și momentele în care îți vor intra în viață.
Se numesc suflete pereche, iar în viețile noastre apar multe. Fiecare suflet pereche cu care vei interacționa, va lăsa o urmă adâncă în modul în care vei privi viața. S-a întâmplat deja și se va mai întâmpla. Gândește-te la acele lucruri pe care le-ai aflat aparent întâmplător, dar care te-au determinat să faci alegeri foarte importante în propria viață. Ți s-a permis aflarea lor, tocmai pentru că au venit de la un astfel de suflet pereche.
Gândește-te la oamenii despre care obișnuiești să crezi că vorbiți pe aceeași limbă sau vă înțelegeți din priviri. Sunt sufletele tale pereche și sunteți legați la niveluri aflate dincolo de percepțiile noastre. Admitem doar că există oameni lângă care înflorim și alții lângă care parcă ne ofilim. Oricum ar fi, învățăm sau nu din toate – nimic nu se pierde, pentru că tot ceea ce nu se asumă acum, în această viață, va fi temă pentru suflet, la următoarea sa încarnare.
Aflăm că există oameni pe care îi putem iubi necondiționat și alții pe care nici măcar nu-i putem privi. Aflăm că putem iubi câini sau pisici, dar nu putem iubi oameni. Aflăm că putem iubi oameni , dar nu ne putem iubi pe noi. Nouă toate ni se vor părea ciudate, Sufletul știe toate motivele pentru care se întâmplă orice. Pentru suflet, totul are sens, pentru că totul se înscrie pe traiectoria pe care deja a studiat-o și pe care a ales-o, pentru tine – karma inclusă. Suflete pereche incluse. Toate bucuriile și suferințele tale incluse și ele. Totul are sens.
Tu, pentru suflet, nu ești mai mult decât un ciclu al încarnării sale, oricât de dur ți s-ar părea că sună. Nu ești mai mult decât un mijloc prin care sufletul s-a putut manifesta, s-a putut juca pe Pământ. Mai puțin dur, tu ești floarea dintr-o glastră de aur, care este sufletul. Urma pe care o lasă Sufletul în țărână, cu mâna ta, oricât de frumoasă ar fi, va dispărea la prima adiere mai serioasă de vânt. Nu te întrista, le fel se întâmplă cu toți, iar nouă ne place.
Oricine vorbeşte sufletelor are răspundere de suflete.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Salut Razvan,
M am delectat citind asta, cred ce ai scris cu toata fiinta, despre sufletul pereche…nu stiu ce sa zic, eu chiar iubesc dar …facem compromisuri pt ca viata n singuratate e uneori demolanta. Cautam sa fie binem, sa ne toleram defectele, ne pilim asperitatile si devenim aproape similari, nu mai deosebim defectele sufletelor noastre de ale sufletelor pereche… Pt a reveni la noi avem nevoie sa zburdam precum niste cai liberi, sa ne scuturam coamele si cozile… Eu sunt profidelitate, cred in ideea asta abstracta… Discutans sincer…si stiind limitele celuilalt de a supota …sinceritatea, se poate rezolva.
Asa este, am scris cu mult suflet. Vreau sa spun doar atat: asa cum te-ai delectat tu, am citit si eu cu mare placere comentariul tau. Impartasesc exact aceeasi parere, iar comparatia ta cu caii liberi este perfecta!
Frumos eseul, big like ;)
Voie buna, ma inclin!
De nota 10, respect ;)