Sufletul reprezintă totalitatea proceselor afective, intelectuale şi determinate de voința ale omului (sursa). Sufletul omului nu este ceva pe care poţi să pui mâna. Sufletul reprezintă amprenta imaterială a fiecărui om. Nu se găsesc două suflete identice, așa cum nu se găsesc doi oameni identici. Dar există posibilitatea să-ți găsești sufletul pereche. Un concept abstract, care nu se definește, dar se simte. Şi fiecare om simte asta în felul său.
Platon, pentru ca el a încercat să contureze conceptul, spunea că sufletul pereche este persoana care te completează în fiecare secundă, persoana pe care o cauți mereu. Tot el spunea că sufletul pereche reprezintă omul cu care ești în orice secundă dispus să-ţi împarţi viaţa. Platon n-a fost băiat prost deloc. Dar a scăpat din vedere schimbarea. Oamenii se pot schimba, iar unii o fac drastic. Poate că sufletele rămân exact la fel, însă personalitățile se modelează – se schimbă. Sufletele pereche ajung uneori să înfigă cuţite lungi unele în altele. Dincolo de noi, la nivel de suflet, ele asta și-au priomis. Doi oameni care-și recunosc faptul că s-au iubit până la stele pot ajunge să se înjunghie după zeci de ani de iubire stelară. Motivele pot fi diferite, efectul este acelaşi: pare că ţi-ai ucis sufletul pereche. Și-apare altul.
Dar um realizezi că ţi-ai găsit sufletul pereche? Cum își dai seama că este sau nu? Se spune că este destul de simplu, îl simți – atât. Sufletul pereche se simte. Se simte până când nu se mai simte. Nu este o lege care să spună că întâlnirea ta cu unul dintre sufletele pereche, trebuie să fie pe viață. Deloc. Sufletele pereche vin și pleacă din viața ta. Aleg să rămână sau nu, totul desfăsurându-se în planuri aflate dincolo de percepțiile noastre, umane. În ceea ce privește relația de dragoste dintre doua suflete pereche, e si mai simplu. Nu te mai gândești la nimeni, totul se reduce la doi, iar acești doi formează unul singur – se întâmplă natural, totul venind dintr-un sentiment de super-împlinire la fel de firească.
Știi că ești într-o relație de dragoste cu sufletul tău pereche atunci când nici măcar în vis nu-ţi apare altcineva care să-l poată înlocui. Partenerul sau partenera ta este exact cine trebuie să fie, iar mintea neconștientă va ști. Cuplul vostru este perfect, ca două piese ale aceluiași motor. Funcționați perfect pe toate planurile, fizice și astrale. Iată de ce se spune că „formăm un tot”. Energia – pe care o generează motorul iubirii dintre două suflete pereche care formează un cuplu – este infinită. Şi totuși sufletele pereche ajung să înfigă lame lungi şi ascuțite unele în altele. Asta ce poate însemna?
Poate să însemne că nu a fost acela sufletul tău pereche? Nu. Dacă un suflet pereche te înjunghie, să fii convins că este spre binele amândurora. Mai simplu. Îți vei da seama ulterior dacă a fost sau nu un suflet pereche. Cum? Dacă întâmplarea va cântări enorm, îți va schimba efectiv viața – nu uita să-i mulțumești în gând, acelui suflet pereche. Și-a luat timp special să vină într-un corp, să devină jumătatea ta, iar în momentul perfect, să te înjunghie. Nu e ușor, dar nu uita că totul este pentru tine! Oricât de ciudat sau greu s-ar resimți.
Aşa cum oamenii sunt conectați prin acel fir roșu invizibil, sufletele sunt conectate şi ele. Nu ai un singur suflet pereche, ai multe. Legate la nivel de energie. Dar dacă tu prin acțiunile tale îi dai shut down celuilalt, mai ai buton de power on? Greu de spus. Pur şi simplu Universul complotează astfel încât să îl întâlnești – să faceți – să rămâi sau să pleci. Uneori pare că Universul face mișto de tine. Crezând că e musai să fie pe viață, mai scapi din vedere că unele suflete îți luminează viața atunci când intră în ea, iar altele exact atunci când ies. Toate sunt pentru tine. Am dezvoltat subiectul aici: Suflet și suflete pereche.
Sufletul pereche nu este o persoană care vine în viaţa ta şi te iubește aşa cum vrei tu să fii iubit, ci o persoană care te iubește așa cum ai nevoie să fii iubit. (Terra Wolfe)
Eu nu stiu ce sa zic despre aceste suflete pereche, pt ca pe de o parte nu cred ca exista vreo jumatate ideala perfecta a cuiva, decat poate aproape perfecta in cazul fratilor gemeni monozigotici poate chiar si dizigotici, sau in mitologie Castor si Pollux si Elena din Troia, posibil si Clitemnestra, nascuti dintr-un singur ou, desi posibil si 2 oua, plus cu 2 sau 3 din ei cu tata muritor Tyndarus si 1 sau 2 cu tata Zeus, deoarece mama lor, Leda, facuse dragoste atat cu Zeus cat si cu Tyndarus in aceeasi noapte, asa cum exista si cateva cazuri reale raportate in presa de copii gemeni insa cu tati diferiti.
Cred ca exista si o legatura de suflet intre parinti si copiii lui, insa ma rog, stiu ca aici era vorba mai mult de dragostea erotica, asa ca voi lasa aceste relatii de rudenie reala in plan secund.
Pe de alta parte, in legatura cu dragostea erotica, chiar poate si cu dragostea prieteniei strans afiliate, eu cred in suflete afine, care se potrivesc asa ff bine, si chiar se pot alipi unul de altul o perioada de timp, chiar coase unul de altul, sau chiar suda unul de altul, sau doar insaila unul de altul, cu sau fara margine de tiv in plus, ca un fel de super-ajustare din partea amnadurora mai mult sau mai putin reciproc, desi desigur niciodata perfect asa 50 % plus 50 % egall cu 100 %, ci poate mai realist 55 % plus 43 % egal 98 % in cazurile mai fericite, sau 15 % plus 45 % egal 60 % in cazurile majoritare mai banale…si desigur ca urmeaza si tensiuni, si frecusuri, nu neaparat din alea ecstatice, si eroziune, descoasere, rupturi, etc, si poate ramane si un pic de margine zdrentuita in urma, ca altfell nu are cum, nici chiar daca au fost ambii prudenti si au facut si tiv ca sa nu se destrame prea tare. Dar nu e ceva inestetic sau neplacut, chiar daca pare ca e asa ca un petic cu ate, totusi sunt petice frumoase aceste suflete de om, super-vasta lor majoritate, asa cred eu.
Dar in jumatatea perfecta ideala unica, zau…asa ceva nici macar in legenda nu a fost ceva ideal, dupa cum se vede si din povestirile mitologice cu eroi sau zei…sincer sa fiu, parerea mea e ca Platon voia sa faca pe desteptul si sa seduca vreun elev de-al lui, ca texte din astea cu ce a mai zis Platon si ce a opinat Schopenhauer in legatura cu diverse suflete pereche am mai auzit si eu de la unii cand aveam cam 15-16 ani.
P.S. Nu doresc sa demonetizez si sa-l demolez pe omul filozof si politolog profesionist Platon asa bazat pe zvonuri ignorante, nu asta era scopul meu, insa totusi parca prea tajea dupa descrierea unor idealuri acest Platon, prea era utopic si cu ochii in stele…pe de alta parte, totusi e bine sa avem idealuri, numai ca sa mai fim si cu picioarelle pe pamant din cand in cand, zic eu, mai ales cand vine vorba de filozofie politica, si si sexul si amorul, nu mai vorbesc de institutia casatoriei, au si ele politica lor, ca totsi descriu relatii dintre oameni totusi imperfecti, chiar daca sufletele lor sunt petice frumos colorate si de valoare egala.
Adam si Eva- Liviu Rebreanu
@ R_Aspirant
In primul rand, bine ai revenit :)
Si tot in primul rand, ai dreptate. Si eu impartasesc acceeasi idee, cu precizarea ca procentele nu au cum sa fie mai mici de 100%. Intotdeauna doi oameni care se iubesc formeaza 100%. Faptul ca unii traiesc mai intens iar altii mai putin intens nu inseamna, din punctul meu de vedere , ca unii au 100 altii au 60. Pentru ca fiecare interpreteaza „intregul” in propriul mod.
Nici eu nu am dorit sa-l demontez pe Platon, dar asa cum am scris, cred ca i-a cam scapat gandul manat de vreo dragoste nebuna pe care o simtea in momentele alea. In plus, filosofia este filosofie si frumusetea ei consta tocmai in faptul ca nu se preteaza la corect sau incorect. Este filosofie si atat :)
@Andreea
In mare da, dar nu si-n mic :)
De data asta, prea filozofic pentru mine… :D
@Intuneric
nu esti primul care-mi serveste replica asta. :)
Fiecare om traverseaza mai devreme sau mai tarziu stari care-i permit accesul la energii noi si diferite. Si mai ales la perspective diferite.
Cu atat mai mult in care ieri a fost scris, in ziua in care trebuia sa servesc postul de joi, adica ceva funny. Asta ar trebui sa-ti explice starea mea de ieri…
Îi spun legătură sau conexiune acelui fir roșu, dar ideea e aceeași. Citind acum ambele articole (prietenie/suflete pereche) mi-am dat seama că îmi vine mai natural să îmbrățișez aceeași idee, asta cu firul ce ne leagă, în cazul prieteniei. Mi-am dat seama și de ce..
Când vine vorba de suflete pereche, le distrugem cu socialul din noi. Latura asta din noi care ia ceva frumos, imaterial, și îl îngroapă în social, îl amestecă forțat cu exteriorul când, așa cum ziceai, sufletele-pereche nu ar avea nevoie de nimic altceva din exterior. În cazul prieteniei, limitele și strictețea rolurilor sociale sunt mai flexibile, restrânse. Când vine vorba de suflete-pereche, există prea multe tipare (ex chiar ideea de căsătorie) care ar trebui urmate, avem prea multe idealuri în cap (vezi ideile de bărbat ideal, că tot vorbeam de ele) după care încercăm să ne pliem sufletul și sufletul-pereche. Și odată cu forțarea asta în concret și încercarea de a modela și schimba sufletul-pereche, ajungem să îi dăm shut down. Căci eu cred că sufletele nu se schimbă, în esența lor. Ne schimbăm însă comportamentele, ne îndepărtăm unii de alții sau ne apropiem. Dar esența rămâne, de-asta poți fi prieten cu un om pe care nu l-ai mai văzut de 10 ani. Esența e aceeași, chiar dacă viața v-a purtat în locuri diferite și vă comportați sau aveți obiceiuri foarte diferite.
Când vine vorba de suflete-pereche, această libertate spațio-temporală (să știi că e sufletul tău pereche indiferent de timp și spațiu), nu e mai chiar atât de ușor acceptată, de aici și riscul mai mare să ne încâlcim legătura aceea, să ne sufocăm… energetic, că tot spuneai de energii :)
Da, si eu m-am gandit la acelasi lucru, care mai poate fi explicat si in alte moduri.
Da, si eu cred ca marea miza este strict legata de comportament. Ceea ce ai explicat tu este cat se poate de real. Am un exemplu care poate sustine chestia asta. Față de prieteni te comporti (in esenta) la fel, dar față de persoana iubita esti intr-o schimbare perpetua. In momentul in care esti indragostit de x nu te mai poti comporta cu x asa cum te-ai comporta cu un prieten. Desi in fond, tot prieten ar trebui sa-ti fie.
Si libertatea asta de care vorbesti e posibil sa existe, dar cu cat exista mai multa, cu atat mai mult isi face indiferența loc in relatie. Iar asta este distructiva. Oricum, o dezbatere interesantă :)
Faptul că sufletele ajung „să înfigă lame lungi şi ascuţite unele în altele” este o consecință schimbărilor care au loc în fiecare și a faptului că oamenii nu știu să renunțe la timp la relații atunci când simt că acestea s-au terminat.
Fiecare ființă urcă pe treptele evoluției (la timpul potrivit ei, în ritmul specific doar ei), de aceea eu cred că pot să existe suflete „pereche” pe fiecare treaptă, pentru fiecare gamă/domeniu de frecvențe (dacă e să o luăm în termeni energetici). Mai cred că sufletele au ambele aspecte feminin și masculin în aceeași măsură (Yin și Yang), de aceea expresia „suflet pereche” se referă de fapt la o ființă (indiferent de gen) care îți oferă suport necondiționat pe o anumită porțiune de „drum” (viață). Poate fi chiar un prieten sau o prietenă nu neapărat un iubit/o iubită.
Cred că trăim vremuri când semnificațiile expresiilor și cuvintelor se cer relaxate, eu așa simt :)
Rezonez perfect cu ideea aceasta. Adica din punctul meu de vedere pare cea mai plauzibila. Nu stiu insa daca sufletul pereche ar trebui sa fie privit ca ceva care „te ajuta/iti ofera suport neconditionat”. Poate fi privit si din perspectiva inversa: il poti ajuta, simti ca ceea ce faci tu se completeaza perfect cu ceea ce are sufletul respectiv.
Mi se pare mult mai corect sa fie privit din ambele sensuri, adica sa fie privit ca schimb, nu doar ca ceea ce primesti.
Hello,
Din punct de vedere material, omul este la baza un animal, doar ceva mai evoluat pe scara ierarhica a regnurilor.
Din punct de vedere al nevoilor fizice, o materie se integreaza sau integreaza o alta materie.
Din punct de vedere chimic, atrage sau respinge.
Din punct de vedere spiritual, afectiv sau intuitiv (cum vrei tu asa ii zicem), omul este ca o sinusoidala.
Si aici se puncteaza ca atunci cand cineva e pe plus, altcineva e pe minus, si invers.
Totul este actiune si reactiune, nimic nu se creaza, nimic nu se pierde ci totul se transforma. Exista doar inegalitate in cazul oamenilor, egalitate nu va fi niciodata.
Cand pulsatiile interioare si exterioare ale unui individ, ajung sa fie in acelasi ritm si rezonanta cu alte pulsatii ale altui individ, poti numi LEGATURA (nu in sensul perfect) STRANSA intre 2 oameni.
Totusi, fiindca din 7 miliarde si ceva, nu exista 2 oameni la fel, fiecare evolueaza diferit sub aceeasi influenta ale aceluiasi factor.
A nu se neglija nici faptul ca legatura poate sa se mareasca sau sa scada.
De aici rezulta evolutia UMANA si INTERACTIUNEA OM-OM, ca si conditie primordiala in determinarea a CEEA CE NUMIM OM.
Eppur si muove .. Si totusi se misca – Galileo G
Perfect de acord cu tine, o perspectiva interesanta. Cel putin interesanta. Insa mie imi suna a propozitie adevarata din punct de vedere matematic. Daca legaturile dintre oameni se stabilesc in mod exclusiv pe vibratie, inseamna ca oamenii cu legatura puternica rezoneaza la fel, sau aproape la fel, in fata aceluiasi element. Sau invers. Dar oare doar acest lucru sa-i faca pe oameni sa fie oameni, si nu animale? Cum ramane cu sufletul, despre care vorbeam, cum ramane cu elementele pe care nu le poti pune intr-o ecuatie? Cum ramane cu dragostea? Sau dragostea nu exista? Si nu vorbesc neaparat de iubire…
Dar este o interpretare foarte buna asupra fenomenului :)
Cum se spune corect: „Mi-am gasit sufletul pereche?” sau „Mi-am gasit unul din sufletele pereche?”
Din punctul meu de vedere, raportat la propriile cugetari despre oameni care vin si nu mai pleaca din vietile noastre, amprentandu-ne existenta pana la sfarsitul vietii pe Pamant, avem, fiecare dintre noi, mai mult de un suflet pereche.
Cred ca ajungi la concluzia ca ai in preajma unul sau mai multe suflete pereche dupa mult timp de dezbateri cu persoana/persoanele respective. Tot de aici, tind sa merg pe ideea ca un suflet pereche e cel pe care il califici cu distinctia respectiva de „soul-mate” dupa mult timp de cunoastere reciproca.
Nu contest ca potrivirea de caractere tine de legile cunoscute sau nu ale universului, dar sunt de parere ca in cea mai mare parte tine de fiecare persoana sa acorde sau nu alteia titlul de suflet pereche, iar de aici in continuare sa lase din nou timpul(mult timp) sa ii arate ca s-a inselat sau nu. Dar chiar si asa, nu cred ca avem puterea sa ne reducem existenta/relatiile interumane raportandu-ne strict la sufletele pereche deja catalogate, pentru ca suntem, pe parcursul vietii, intr-un proces continuu de cunoastere si evolutie.
Habar nu am cum se spune, dar inclin pentru prima varianta.
Nu stiu de ce, dar sunt tentat sa cred ca nu este bine sa interpretam expresia „oameni marcanti” ca „suflete pereche”. Din punctul meu de vedere, asta fac oamenii cu care interactionezi fizic sau nu. Toti. Iti amprenteaza existenta. In masuri mai mici sau mai mari, este adevarat.
Tot din punctul meu de vedere, sufletul pereche este ceva dincolo de a ajunge sa il cataloghezi. Catalogarea are legatura cu ratiunea, iar sufletul pereche nu are ce cauta in aceeasi propozitie cu ratiunea, zic eu.
Poate in schimb, ca prin actiune lui, pozitive sau negative, sa se apropie si mai mult de tine. Pentru ca intotdeauna este vorba de atractie. Respingerea nu are ce cauta in aceeasi propozitie cu sufletul pereche. Nu din punctul meu de vedere.
„Cum realizezi că ţi-ai găsit sufletul pereche? Destul de simplu, din punctul meu de vedere: nu te mai gândeşti la nimeni, totul se reduce la doi, iar aceşti doi formează unul singur. Ţi-ai găsit sufletul pereche atunci cînd nici măcar în vis nu-ţi apare altcineva. Funcţionaţi împreună pe toate planurile: fizic, astral, moral şi cauzal.”
Dar iti dai seama de cate ori gasesti acest „suflet pereche”? :) Daca esti genul care te indragostesti, mereu, pasional si daca nu ai norocul sa fi avut in viata ta doar o singura iubire (ca sa presupui ca acela a fost sufletul tau pereche), poti credeca ti-ai gasit sufletul pereche…de fiecare data cand iubit…si, de fiecare data, s-a dovedit ca a fost…sufletul pereche…gresit! Asadar, sunt de acord cu tine ca universul „face mişto de tine lăsându-ţi impresia că l-ai găsit oferindu-ţi o imitaţie aproape perfectă”, de fiecare data cand iubesti, dar nu acel „suflet pereche”.
In alta ordine de idei, per total, mi-a placut ceea ce ai scris. Iti multumesc ca mi-ai aratat acest text, pentru a vedea o parere ceva mai schimbata decat a mea.
N-ai de ce sa-mi multumesti. As mai vrea sa spun ca este o parere contextuala. Eu am incercat sa-mi explic ce este sufletul pereche de multe ori. Discutia se poate extinde mult si daca privim totul din perspectiva mai multor vieti, e posibil ca sufletul pereche sa se intoarca mereu la tine, in fiecare viata. Sunt multe unghiuri de unde putem privi aspectul. Toate sunt corecte, evident.
Din ce am auzit, citit, simtit pana acum in viata mea, cred si eu, asa cum au spus Adina si Posh mai sus, ca sufletele pereche iti apar in viata in diverse momente. Si nu iti apar doar ca iubiti/iubite. Pot fi si prieteni. Oameni cu care schimbi 2 vorbe si simti ca parca ii cunosti de ani. Cert este ca intalnirea cu ei te ajuta in evolutie.
Stiu ca e bine sa fii atent mereu la ce simti in tine in diverse momente. Pentru ca, la un moment dat, s-ar putea ca persoana suflet/pereche cu care esti si pe care o simti asa, sa te opreasca sa mergi mai departe in evolutie. Si poate nu ea, ci tu poti cadea in aceasta „capcana”. Pentru ca vine momentul in care sufletul tau pereche si-a incheiat „misiunea” cu tine. Si atunci, in functie de ce vrei in viata ta si atunci cand esti atent la tine, vei simti nevoia sa te desprinzi. Daca o faci, iti va aparea sufletul tau pereche din momentul respectiv, care te va ajuta mai departe. Daca n-o faci, vei ramane intr-o relatie din care nu mai ai nimic de invatat spiritual. Si e greu sa-ti dai seama daca intr-adevar iubesti persoana aceea cu totul sau ai intrat intr-o rutina. Stiu, e greu sa accepti asta, pentru ca nu suna deloc bine. Si mie mi-a fost, mai ales ca lectia pe care am invatat-o s-a tot repetat cativa ani. Si asta doar pentru ca n-am fost atent la mine. In ce am spus mai sus, reciproca e perfect valabila.
Recomand cu caldura Stuart Wilde, Adrian Nuta, Anthony de Mello.
Asa este. Dupa ce am scris toate acestea am vorbit cu foarte multe persoane pe tema asta. Da, sufletele pereche in mod cert te ajuta sa urci, sa treci pe urmatoarea treapta, spiritual vorbind.
Insa eu cred ca aceste suflete pereche, mai multe, sunt pur si simplu persoane menite sa te urce, iar sufletul pereche este unul singur. Piesa de puzzle care se muleaza perfect perfect pe tine. Si cum doua suflete nu pot fi identice, cred cu tarie ca este un singur suflet care poate fi considerat pereche. Cel care nu doar te ajuta sa evoluezi, ci cel care se muleaza perfect perfect pe tine si prin actiuni firesti te determina sa urci mereu. Toata viata.
Asta este pur si simplu viziunea mea.
Oare cum aflam? Prin cate relatii trebuie sa trecem ca sa ne dam seama ca am gasit sufletul pereche? Pentru ca ceea ce simtim pentru persoana de langa noi este mereu de forma unei sinusoide. Si asta deoarece si noi, ca si ceilalti, suntem ca un râu…care are aceeasi apa, dar pe parcursul lui este mai ingust, mai lat, mai involburat, mai lin, mai cu meandre sau mai drept. Nu ai cum sa simti cu aceeasi intensitate. Si atunci conteaza momentul cand faci „aprecierea”. Offff, gandurile astea ale noastre, la fel de pur si simplu! :)
Eu am ajuns la concluzia ca nu ai cum sa-ti dai seama, nu pe parcursul vietii. Pentru ca sufletul pereche nu pare a fi ceva cuantificabil. El este pur si simplu. Ca sa raspundem la intrebarea cum ne dam seama, sau cand ne dam seama ar insemna sa cuantificam si sa cantarim influentele, iar asta este ceva dincolo de puterile noastre si de modul nostru simplu de a gandi, cred eu :)
In sine, sufletul pereche este o nascocire a unui om simplu. Daca el asa a gandit, nu avem decat sa aplicam definitia pe care a dat-o el: sufletul pereche este persoana care te completează în fiecare secundă.
Ar fi bine sa fie mai multe. Ce viata frumoasa am trai daca ar exista mai multe persoane care sa te completeze, macar intelectual :)
The Adjustment Bureau-Matt Damon si Emily Blunt….la asta m-a dus cu gandul postarea ta:)) ca exemplu ii am pe ai mei parinti. mama l-a cunoscut pe tata si s-au placut dar atat…dupa care nu s-au mai vazut vreo 4 ani. si mama trebuia sa se marite cu altcineva. doar ca a aparut tata iar in peisaj si…..acum au 338 de ani de casnicie cu bune si rele, si desi se calca pe batatauri uneori nu au renuntat nici unul la celalalt si au grija unul de altul ca in prima zi. oriunde impreuna, si oricand pt familie….sa fie un caz de suflete pereche?nu stiu. cert este ca in cazul lor iti vine sa zici ca „asa a fost sa fie” …sau e doar o coincidenta ca s-au reintalnit, ca dragostea lor i-a readus impreuna?
mai citeste si……http://what-if.xkcd.com/9/…..si paote imi spui ce parere ti-a facut
Eu cred ca este un caz perfect de suflete pereche. Si mai stiu cateva. Chiar multe.
Ooo, bun film :)
Am citit articolul, mama ce analiza stufoasa si ce raspunsuri matematice :) Interesanta perspectiva dar putin prea matematicizata, daca-mi permiti termenul.
Cred ca discutia despre energiile care se atrag si despre sufletele pereche ar trebui sa evite matematica, sau sa o foloseasca, dar intr-o masura mult mai mica :)
Suflete pereche … ea este exact ceea ce imi lipseste mie ca sa fiu intreg … sau eu sunt pentru ea exact ceea ce ii lipseste ei pentru a fi intreaga. Nu exista fenomenul de respingere fiindca nu este „o grefa”, ci este o alta parte a mea care ratacea cautandu-ma, pe care bunul Dumnezeu mi-a trimis-o.
Cine este de fapt ? Sunt eu intalnindu-ma cu mine cel lipsa ? Este ea, intalnindu-se cu partea ei lipsa ? Nu este „cineva” care se intalneste cu „cineva”, este „cineva” care s-a intalnit …
Fericirea este atunci cand imi dau seama ca langa mine nu sta „ea” ci partea mea cea mai buna, ratacita si gasita. Si, de fapt, eu sunt ea, suntem unul, nu suntem „pereche”.
ce tampenii
In sfarsit s-a prins cineva :)