Iubirea este sentimentul de dragoste pe care-l manifești față de o persoană. Ea poate lua diferite forme, însă esența ei rămâne întotdeauna aceeași. Se învață foarte simplu, dacă aluatul din care ești făcut permite asta. Și de cele mai multe ori permite. Prima formă de iubire o învățăm de la mamă. Sigur că în cadrul copilăriei poate fi ușor numită dependență, însă este iubire, chiar dacă suntem atât de mici încât nu ne putem da
A fost Valentin. A fost Dragobete. A fost Mărțișor. A fost și Femeia. Primăvară, un nou început, știi tu, iubire. Verde și rosu; cadouri, cum se face; flori, îmbrățișări, ciocolată, lacrimi, hohote, surprize, cum se face. Orice. Oamenii care (se) iubesc sunt cumva mânați să-și arate dragostea. Să cinstească iubirea, cum se face. Dai ceva, primești ceva, uneori e surpriză. Alteori e așteptare. Poate fi orice, se întâmplă. Suntem educați să iubim în felul ăsta.
Am să rulez aceste coli pe care-ți scriu și-am să le pun într-o sticlă. Sticla am s-o sigilez și-am s-o arunc în mare, în locul meu preferat, pe plaja mea preferată, în ziua mea preferată. Habar nu am cine ești; dar te cunosc atât de bine. Nu știu cum arăți, habar nu am ce formă are corpul tău, dar îți admir frumusețea în fiecare zi. Te văd de fiecare dată când îmi iau o pauză
Poate ca te-ai gandit. Poate că te-ai gândit sincer. Conștientă că o faci; degajată. Fără să proiectezi, fără să te arunci în iluzie. Poate că ai lăsat filmul să se deruleze așa, pur și simplu. L-ai privit detașată. Ți-a plăcut, aproape că ai fost acolo. Aproape, departe. Cadrul pe care îl creezi atunci când te gândești nu face diferența între aproape și departe. Poate ca te-ai gandit. Ai trăit și retrăit cu bucurie fiecare clipă în care
Șterge-i numărul! Nu. De ce? Nu știu. Pai cum nu știi?
Ora 23:00 Nu mai știu. Și nici nu țin neapărat să-mi amintesc momentul sau modul în care ai apărut, doar te cred. Foarte rar mintea-mi zboară în trecut încercând să identifice cadrul în care oricine a intrat în viața mea, chiar și tangențial. Îmi place să mă bucur acum de oamenii cu care respir acum. Vin, pleacă, mulți sau puțini, n-a contat asta niciodată. Și nu pentru că funcționez pe ideea puțin și bun, însă
Afecțiunea poate fi pusă în două coșuri diferite. Unul bun, care ne duce cu gândul la simpatie, la ceva cald. Altul rău, care are legătură cu boala, cu starea patologică. Despre afecțiunea ca boală, lucrurile sunt clare. Dicționarul însă, pune în aceeași oală afecțiunea și dragostea, pune egal între atasament și iubire (sursa). Iar asta este ceva greșit, indiferent de modul în care privești sensurile. Sigur, este mult mai ușor să explici un concept atât
Ora 10:01. Sare ca ars din canapea, după ce a stat nemișcat preț de câteva zeci de minute. Face câțiva pași orbește, deși are ochii deschiși. Nu vede, este în altă parte. E cufundat în sine, cum îi place să spună. Își rotește capul încet spre stânga, parcă într-o încercare de a găsi un obiect mărunt pierdut undeva pe rafturile bibliotecii. Aceeași mișcare lentă o face și spre dreapta, ridicând puțin fruntea. Se oprește și