Ora 23:00 Nu mai știu. Și nici nu țin neapărat să-mi amintesc momentul sau modul în care ai apărut, doar te cred. Foarte rar mintea-mi zboară în trecut încercând să identifice cadrul în care oricine a intrat în viața mea, chiar și tangențial. Îmi place să mă bucur acum de oamenii cu care respir acum. Vin, pleacă, mulți sau puțini, n-a contat asta niciodată. Și nu pentru că funcționez pe ideea puțin și bun, însă mi-am dat seama de mult că nu există mijloc prin care să măsori calitatea oamenilor. Ea este sau nu este. Există însă mijloace prin care parfumul calității își croiește drum către cine trebuie, când trebuie. În felul acesta, oamenii de calitate se întâlnesc, mai devreme sau mai târziu, atunci când trebuie. Este exact la fel ca în povestea firului roșu.
Te văd. Acum că aroma calității tale mi-a alintat simțurile, am inspirat-o și face parte din mine. Am deschis ochii și am început să te caut. Din priviri. Nu te cunosc. Nu mă pricep la tehnică, nu aș putea să-ți explic despre pârghiile care stau în spatele procesului pe care-l folosesc atunci când te caut. Într-un mod pe care nici nu vreau să mi-l explic (încă), simt că în secunda în care privirea mea va poposi real asupra ta, se va face click. Iar tot ce va urma după, va fi exact așa cum îmi place. Cum îți place, te cred. Chiar atunci, înainte ca tu să te gândești la faptul că te văd, voi avea certitudinea că parfumul care m-a învăluit, îți aparține. Click. În momentul în care voi începe să simt că te văd cu adevărat, voi lega tot ceea ce am intuit, de realitatea efectivă. De tine.
Te aud. Acum că ne putem privi cu drag, fără ca acțiunile noastre să fie interpretate, analizate sau greșite, mă apropii. Nu ți-am auzit glasul niciodată până acum. Ar putea fi ciudat. Știu atât de multe despre tine, dar niciodată nu am vorbit. Așa cum nu știu să-ți explic ce ne-a adus unul în fața celuilalt, nu știu nici de ce cred că vocea ta va fi exact așa cum mi-am imaginat-o. Și este, evident, pentru că te cred. Cea mai frumoasă muzică pe care-am ascultat-o cu drag. Tu nu-mi vorbești, tu-mi cânți cuvinte pe care mintea mea le împletește deslușind sensuri. Dacă mi-ai fi citit fiecare lecție în liceu, aș fi fost premiantul clasei. Te văd cu adevărat, te aud și te ascult. Îmi place. De tine.
Te cred. Acum că sunt îmbătat cu parfumul tău, încântat de modul în care imaginea mi se reflectă din ochii tăi, vrăjit de muzica vorbelor tale, totul capătă culoare. Și simt că acum este momentul perfect. Mereu a fost vorba despre acest moment, de regăsire totala. Și nu, nu este vorba despre tine. Acum mă simt și te simt cu adevărat – mă cred și te cred. Ai dreptate, iubesc momentele zero, în care gravitația devine nulă. Plutesc, litaralmente, pentru că nimic nu mă mai poate ține cu picioarele pe Pământ. Te simt, îți întind mâna și-ți cer acest dans fantastic. Simți la fel? Te cred. Mereu te cred. Ora 23:01.
Iubirea e preţul iubirii.
VA FELICIT PENTRU TALENTUL SCRIERII
Va multumesc si ma bucur ca v-a placut.
hmm..mi-ai adus aminte de un joc al copilăriei , să spunem …când se simțeau mii de fluturași în stomac ..când privind ceasul la oră fixă ..mă iubea și la un minut mă dorea :))…
în altă ordine de ideei :)…mi-a plăcut ce am citit
Dar sa stii ca nu este un joc. Sunt sincronicitati si se intampla pe intreg parcursul vietii. Nu este neaparat vorba exclusiv de ora fixa. Pot fi date din calendar, pot fi momente anume din zi, din saptamana si asa mai departe. Sigur, nu trebuie sa cauti semne pe cer, dar sunt niste chestii interesante de vazut, uneori.
Uite, eu de „la si un minut ma dorea” nu stiam. Omul cat traieste invata :)
Te cred cand spui ca ti-a placut.
cu timpul , am învățat că nu este un joc …și da, ai dreptate sunt lucruri ce se întâmplă pe tot parcursul vieții…
hmm, cred că aș înebunii dacă aș sta să le caut :))…important este ca , atunci când simți că un astfel de moment se întâmplă ..să îl primești ca atare ..fără săpături …cred că aceste momente fac viața mai …trăită intens :)
ehee…și mai era ..la fără un minut ..asociam cu ideea că se gândește la mine :)….da, omul cât trăiește …învață :)
mă bucur pentru simplul fapt că…mă crezi :)
acum na , te cam răsfoiesc :)
Era si la fara un minut? Ah, pai daca stiam stateam numai cu ochii pe ceas :)
Ideea este sa nu le cauti, pentru ca nu asa functioneaza. Doar le observi, exact asa cum bine ai zis.
Ce sa zic…sunt ca o carte deschisa :)
Enjoy!
:))) eee , dar nu mai avea farmec să forțezi lucrurile :)
bine zici ….ca o carte deschisă :)…cei drept , pe Murakami și pe tine …vă citesc în fiecare seară :)
Murakami, ce alegere buna. Sunt in aceeasi propozitie cu el, ma simt cel putin onorat :)