Am să rulez aceste coli pe care-ți scriu și-am să le pun într-o sticlă. Sticla am s-o sigilez și-am s-o arunc în mare, în locul meu preferat, pe plaja mea preferată, în ziua mea preferată. Habar nu am cine ești; dar te cunosc atât de bine. Nu știu cum arăți, habar nu am ce formă are corpul tău, dar îți admir frumusețea în fiecare zi. Te văd de fiecare dată când îmi iau o pauză de câteva zeci de secunde și rămân cu ochii închiși, deconectându-mă zâmbind. Tu nu ești corpul, ești sufletul; iar sufletul ți-l cunosc atât de bine. Și tu mă cunoști, deși habar nu ai cine sunt. Mi-ai luat sufletul de mână de atâtea ori. Mă cunoști poate mai bine decât mă cunosc eu, pentru că eu mă știu doar de 28 de ani. Tu mă știi de câteva vieți. Închid ochii – ce imi place!
Imi place să te privesc atunci când tu nu știi că sunt acolo. Ești altfel, pari mai atentă. Ești serioasă, văd asta în ochii tăi, iar dacă nu te-aș cunoaște aș spune că te apasă ceva. Te cunosc. Nu mă ascund, doar că mă bucur de modul tău de a te desfășura atunci când ești singură. Îmi place să te ascult cum îți șoptești atunci când îți repeți în minte planul de bătaie. Cum îți muți șuvițele de păr din stânga în dreapta strâmbându-te și râzând singură în oglindă. Ei bine, nu chiar singură. Uneori sunt acolo și râd cu tine, dar tu nu știi.
Imi place să îți urmăresc pleoapele nefardate tremurând atunci când visezi. Îmi place să te privesc atunci când te răpesc cele mai intense vise. Îți studiez cu drag mișcările pe care le faci în somn. Mă distrează pozițiile în care dormi sau adormi, iar sunetele pe care le scoți atunci când ești cufundată în vise, pot compune muzica Universului, determinându-mi sufletul să danseze.
Imi place să te privesc atunci când petreci minute bune, dimineața, în fața oglinzii. Mă fascinează modul în care îți desenezi chipul și felul în care scoți în evidență exact lucrurile care-mi plac. Lucrurile care te pun în valoare; care-ți plac. Să-mi fie iertat, dar mă distrează teribil momentul în care greșești o liniuță pe undeva. Cel mai des se întâmplă la ochiul stâng și sper ca asta să nu fie determinată de prezența mea neprezență. Am învățat culorile tale preferate și nu mă miră deloc faptul că sunt exact culorile care mă încarcă pe mine cu energie.
Imi place să îți răspund în gând la întrebările pe care ți le pui în gând sau cu voce tare. Mă bucură faptul că de cele mai multe ori mă auzi, într-un fel sau altul. Vibrăm la fel, iar asta îmi face misiunea atât de ușoară. Mă răsplătești de fiecare dată cu cel mai frumos zâmbet din lume, chiar dacă nu știi că este pentru mine. Râzi atunci când îți ies toate exact așa cum le calculăm. Tu conștient, eu subconștient.
Imi place să fiu aici, acum cu tine. Câmpul tău îmi deblochează cele mai pure sentimente pozitive și sper ca atunci când vei scoate dopul sticlei și vei parcurge adevărul să te încarci cu măcar o zecime din cât ai declanșat în mine. Ți-ar fi de ajuns pentru următoarele câteva vieți. În curând am să deschid ochii, iar tu vei fi plecată din mintea mea. Nu pierdem nimic, pentru că ești în sufletul meu mereu. Data viitoare când îi voi deschide, realitățile vor fi inversate, simt. Neprezentă în spatele ochilor închiși, vie în realitatea pe care o percep cu ei deschiși. Abia aștept. Mereu al tău.
Pe scrisorile de dragoste, praful refuză să se așeze, de frică să nu se îmbete cu parfumul cuvintelor însetate de iubire. (Viorel Vintilă)
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
mmm…frumos condei :)..și asocierea cu muzicuța ..ajunge la inimioară …
asta înseamnă să….iubești :)
In weekend ma las purtat de muzica. Unele piese au capacitatea asta de a crea stari pe care le gasesc interesante si le scriu.
Iubesc? Sigur ca iubesc. Oricine ar trebui sa …
muzica, în general are această capacitate :)…eu, recunosc că îmi este vitală..ca aerul și apa :)…nu pot funcționa fără ea :)
când am spus despre iubire …hm , să detaliez un pic …oamenii vor să fie iubiți …să fie mângâiați , dar uită , uneori că este importat să iubească….eh, sunt multe de spus despre iubire :)
Eh, cata dreptate ai.
Ce ai scris aici e cumva… Mi-am tot adunat cuvinte să zic ceva potrivit dar ale naibii, nu vin. Oricum, a fost cu frecat la ochi, ciupituri, „Răzvan?”, „Răzvan?!”, nu c-ar fi mai bun decât celelalte ale tale ci pentru că pur și simplu îngroapă toate scrierile de gen. Deci… wow.
Diana, imi faci o onoare ca ma citesti si credeam ca este suficient. Dar ce zici tu aici, da-mi voie sa ma simt usor magulit.
Dupa ce ti-am citit comentariul am simtit ca ai simtit scrierea exact asa cum am simtit-o eu cand am scris-o. Iar pentru asta, te felicit sincer.
Acum am descoperit , in acest moment perfect , un alt suflet care vibreaza pe notele inimii. Iti multumesc si imi multumesc ca suntem impreuna din nou.
Bine ai revenit!
Ma bucur enorm.