A fost Valentin. A fost Dragobete. A fost Mărțișor. A fost și Femeia. Primăvară, un nou început, știi tu, iubire. Verde și rosu; cadouri, cum se face; flori, îmbrățișări, ciocolată, lacrimi, hohote, surprize, cum se face. Orice. Oamenii care (se) iubesc sunt cumva mânați să-și arate dragostea. Să cinstească iubirea, cum se face. Dai ceva, primești ceva, uneori e surpriză. Alteori e așteptare. Poate fi orice, se întâmplă. Suntem educați să iubim în felul ăsta. Am văzut om târând în cârcă urs de pluș de doi metri. Cum se face. Fiecare cântărește sentimentele în felul lui. Dar oare ce-am făcut cu iubirea?

Am injectat-o în filme. Am găsit un El și o Ea și i-am lăsat să se atingă. În toate felurile. Le-am livrat, tuturor, personaje care plâng unele după altele, pentru că se iubesc. Lecții de atașament ca la manual, jucate. Povești de dragoste, jucate de oameni. Mulți dintre ei joacă îndrăgostiți deși n-au iubit niciodată. Puțin ironic, dar se face. Oamenii învață acum iubirea și din filme. Se râde în sală.

Am scris-o în cărți. Se scriu și acum povești de dragoste în care nevoia și dorința sunt confundate cu iubirea. Cum se face. Cu suferință, cu familii împotrivă, cu dragoste imposibilă. Ai citit. Cu sinucideri din dragoste, cu tot ce trebuie. Cuțite, pistoale, crime din dragoste. Sigur, dragostea te poate împinge la multe lucruri ciudate. Oamenii cumpără urși, învață iubirea din filme și din cărți. Nu e de râs.

Am pus iubirea în reclame, i-am dat formă și culoare. O și vindem, inimioare roșcovane. Mai mare, mai scump, superofertă. Suntem ca-n filme, jucăm iubirea fără să știm cum arată. Ne implicăm și uităm cine pe cine joacă. Plătim pentru ea. Urșii sunt scumpi. Am pus-o pe tarabe, o vindem și-o cumpărăm. Verde și rosu; cadouri, cum se face; flori, îmbrățișări, ciocolată, lacrimi, hohote, surprize, cum se face. Am făcut din iubire o industrie. Iubim?

Iubirea este arhitectul universului. (Hesiod)