Ora 10:01. Sare ca ars din canapea, după ce a stat nemișcat preț de câteva zeci de minute. Face câțiva pași orbește, deși are ochii deschiși. Nu vede, este în altă parte. E cufundat în sine, cum îi place să spună. Își rotește capul încet spre stânga, parcă într-o încercare de a găsi un obiect mărunt pierdut undeva pe rafturile bibliotecii. Aceeași mișcare lentă o face și spre dreapta, ridicând puțin fruntea. Se oprește și își ridică privirea spre desenul agățat pe perete – ce dorinte! Unde rămăsesem? Ah, da, eu îți spuneam că mi-ar face plăcere să ne cunoaștem.
Nu vreau să crezi că mă gândesc la viitor când spun asta. Vreau să fiu sincer cu tine. După atâta timp, pot să fiu sincer fără să cer nimic în schimb. Tu decizi dacă sinceritatea mea trebuie răsplătită. Suntem doi oameni liberi. Mă simt liber să vorbesc sincer cu tine fără să mă gândesc la faptul că tu ești sau nu sinceră. Poți alege să-ți manifești sentimentele prin vorbe sau prin gesturi, cum foarte bine poți să le ascunzi. Tu decizi. Tu alegi dacă ești sau vei fi, dacă nu ești sau nu vei fi sinceră cu mine.
Nu urmăresc sub nicio formă să te conving de ceva. Aș putea să-ți promit sincer că nu voi încerca niciodată să fac asta. Nu știu dacă voi reuși sau nu să-mi țin promisiunea, nu vreau să te mint. Acum vreau să te cunosc. Asta simt acum. Tu nu ai nicio obligație față de mine, cum nici eu nu am față de tine. Poți să te ridici și să pleci, este alegerea ta. Poți să rămâi și să mă asculți. Tu decizi, tu știi ce dorinte ai.
Rămâi. În relația pe care o avem acum, că ai rămas, mă simt liber să îți propun orice. Sigur, fără ca tu să te simți obligată să faci orice, să spui ceva sau să accepți. Poți să refuzi oricând fără ca eu să te judec pentru asta. Nu îți ascund faptul că m-ar bucura să accepți ceea ce îți voi propune. Sunt sincer. Nu știu dacă pot să-ți ofer fericirea, pentru că nu știu ce înseamnă ea pentru tine. Și pentru că sunt sincer, dacă aș ști, n-aș avea cum să îți ofer ceva ce deja ai. Fericirea ta va fi întotdeauna în tine, la tine. Așa cum a mea este în mine, la mine.
Putem să ne bucurăm atunci când ne aflăm unul în compania celuilalt. Eu sunt bucuros că te afli aici. Îți propun să ne cunoaștem mai bine, numai dacă vrei. Sigur, dacă tu vei decide că asta te bucură, vom ajunge oriunde vrei – înca nu știu ce dorinte ai.
Pleci. Nu te judec pentru asta. Probabil că aș putea, prin mijloace decente, să te conving că merită să rămâi. Dar dacă aș face asta ți-aș influența libertatea de a gândi. Aș putea să-ți iau liberul arbitru la o bere și să mă împrietenesc cu el atât de bine încât să-l determin să te mintă că tu ai ales să rămâi, dar nu vreau să o fac – nu am astfel de dorinte. Minciuna nu are loc în relația noastră. Mă bucură faptul că decizia de a pleca ai luat-o liber. N-am de ce să te rog să rămâi. Pot eventual să mă gândesc la motivele care te-au determinat să pleci, fără să le interpretez. Doar le observ, le văd și atât. Într-o mică parte ele mă definesc și te definesc.
Sare ca arsă din canapea, după ce a stat nemișcată câteva minute. Face câțiva pași orbește, deși are ochii deschiși. Nu vede, este în altă parte. Cumva, fiecare bărbat cu care a interacționat a determinat-o să construiască planuri. Pe fiecare l-a pus în talerul balanței, l-a cântărit, a încercat să-l îndese în haine de amant, iubit, soț sau tată. Pășind grăbită și îngândurată spre ieșire, se opreste brusc, izbindu-se parcă de un zid. Rămâne câteva secunde blocată, își mută geanta de pe stânga pe dreapta și-și trece degetele peste frunte. Îmi place! Se răsucește pe câlcâie și revine pe canapea. Ora 10:02
Sinceritatea este pila ce roade ego-ul.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Nu vreau să crezi că mă gândesc la viitor când spun asta.
Articolul asta e ceva gen: „hai sa traim clipa si nimic mai mult?” ori sunt eu atat de obosita incat vad totul invers?
Da, poti s-o numesti si o poveste despre „traieste clipa”.
Ce vezi? :)
Nu te vad bine, daca e ceva la modul superficial, neexistand implicare.
As putea foarte bine sa te intreb ce inseamna implicarea, dar nu vreau sa crezi ca pornim intr-o discutie in care vreau sa-mi impun punctul de vedere. Pentru ca nu asta este scopul.
Orice intrebare ti-a ridicat articolul, raspunsul il gasesti in titlu :)
Nu mi-a ridicat nicio intrebare. Imi place ideea „trairii clipei” dar si cu o continuitate. Nu ceva ce se raporteaza la un singur moment.
Nu stiu ce te-a determinat sa te gandesti la un singur moment. Eu daca ma gandesc la „traieste clipa” nu am cum sa ma ganesc la un singur moment. Ba dimpotriva, ma gandesc la un mod de a trai toate momentele :)
Eu nu cred ca e o poveste pe tema indemnului „traieste clipa”, ci e pur si simplu o poveste care e povestita in timp ce se intampla, clipa de clipa, in „aici si acum” cum s-ar zice, lucru care ii confera un aparent aer naturalist de cine verite, chiar daca este o poveste „de autor”. Este o poveste povestita cu talent care imi poate aminti si de unele filme ale „noului val” francez.
Bravo,
Multumesc.