Ce este fericirea? În DEX scrie că fericirea este o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Ce îi determină pe oameni să fie fericiți? Greu de spus, mai ales când motivele sunt infinite. Și diferite de la individ la individ. Într-o societate care ne poartă cu viteza luminii de la o zi la alta, uităm să mai fim fericiți. Uităm că nu trebuie să se întâmple neapărat ceva ieșit din comun ca să fim fericiți. Putem să fim oricând, indiferent de factorii externi. Esența fericirii nu stă în bancnote mari, mărci extravagante, locuri exotice sau titulaturi pompoase. Fericirea stă în modul în care privești lucrurile.
Ce este fericirea? Dacă vrei să fii fericit, vei fi în fiecare zi. Nu trebuie decât să-ți acorzi puțină atenție. Mulțumirea sufletească nu este un vânt de vară care te răcorește câteva momente, pentru ca ulterior să treacă mai departe. Nu. Fericirea nu este putere financiară; nici putere de convingere; nici influență. Nu. Fericirea nu poate fi cumpărată și nici vândută. Nu. Fericirea este echilibru. Este capacitatea omului de a se accepta pe sine. Puterea lui de a fi sincer măcar față de propria persoană. Este sentimentul de libertate.
Ce este fericirea? În momentul în care gândurile și dorințele tale vor fi în armonie cu intențiile și acțiunile tale, atunci vei ști că ești un om fericit. În momentul în care subconștientul tău acționează în același sens cu ceea ce tu numești conștient, înseamnă că ești un om fericit. Este foarte posibil ca subconștientul să știe mai bine ca tine care sunt adevăratele tale valori. E posibil să afli că doar el poate face diferența între iubire și nevoie. Deși din când în când te va plasa în situații aparent ciudate. Este ceva normal, se întâmplă asta oricui; ești și subconștientul. Freud credea că orice greșeală pe care o faci poate evidenția lucruri pe care ți le dorești cu adevărat. Subconștientul fiind arbitrul. Tu nu trebuie decât să înveți regulile jocului.
Ce este fericirea? Un om fericit va privi întotdeauna partea plină a paharului. Un om fericit este mereu pozitiv. Se va gândi întotdeauna cu drag la trecut și cu speranță la viitor, conștient că totul se petrece aici si acum. Un om fericit va găsi întotdeauna o rezolvare care să îl mulțumească. Va reuși mereu să pună semnul egal între piedică și lecție. Fericirea nu se poate impune, dar se poate cultiva. Cu toții suntem purtătorii sămânței de fericire. Numai că unii sunt arizi, alții fertili.
Fericirea este o chestiune de perspectivă.
Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata :) (versuri Calul din Malboro)
Eu nu cred ca nu se atinge. Bine, nu vorbesc despre fericirea absoluta, Rai, nirvana si alte filme cu HappyEnd.
Vorbesc despre fericire ca manifestare a corpului/mintii/omului. Cred ca se atinge frecvent. Asa cum spuneam unii sunt arizi, altii fertili :)
Se zice că, fericirea e făcută din iluzii, speranţe, încredere în oameni şi în tine însuţi, apoi din dragoste şi din prietenie. Dar se mai spune şi că, ne cunoaştem fericirea numai atunci când am pierdut ce am avut odată.
Hm, nu stiu daca aia este fericire si nu cumva altceva. Eu stiam ca ne dam seama cu adevarat de valoarea unui lucru abia dupa ce l-am pierdut…Dar fericirea este, din punctul meu de vedere ceva mult mai interesant. Si sunt de parere ca nu este facuta din iluzii, ba chiar cred contrariul.
Cu restul listei sunt de acord :) Evident, asta nu inseamna ca am sau nu dreptate. Fiecare este liber sa creada ce vrea despre ceva ce nu putem pune mana.
Foarte frumos articolul! Frumos exprimat faptul ca fericirea este mai mult decat un vant de vara iar incheierea – unii suntem arizi, altii fertili – este excelenta! Bravo!
Stii, sunt foarte multi care interpreteaza fericirea exact asa, ca ceva ce dureaza fix atat cat razi. Fix ca o boare de vant. Dar noi stim ca nu-i asa.
Ma bucur ca ti-a placut :)
Sa fii fericita!
Fericirea e o stare de spirit şi vine din interior.
Deci ne-o „fabricăm” singuri.
qed :)
Fericirea este ceva ce exista mereu in jurul nostru. Unii au capacitatea sa o vada, altii nu.
Fericirea e o stare de euforie pe care oamenii o simt cand sunt beti sau drogati_fericirea adevaratala care te referi probabil nu exista,Este o lege a compensatiei:_dupa un mare necaz,omul va fi recompensat cu cateva clipe de bucurie,iar dupa o reusita care aduce omul aproape de extaz,va veni(asta e in firea lucrurilor)o mare pierdere.Eu nu permit sufletului meu sa fie fericit si am grija sa nu cad in depresie. Desigur ar fi ideal sa fim cu totii fericiti,dar ideal a fost si comunismul_idealul nu e firesc,n o sa mi fac lobotomie de dragul fericirii
Sigur, in viata totul se compenseaza. Eu am intalnit foarte multi oameni fericiti. De fapt interactionez cu ei in fiecare zi. Depinde ce intelegi tu prin fericire. Daca intelegi ceva imposibil, atunci ea nu exista. Eu permit sufletului meu sab fie fericit chiar daca stiu ca urmeaza o perioada de compensatie. Pana acum mi-a iesit.
Iti doresc sa fii fericit o eternitate,imi place imaginea cu oameni fericiti,luminosi,impliniti_e idilica! _nu pot si nu vreau sa fiu asa.Am simtul umorului su sunt optimist_nu traiesc in flori de mar si totusi am zile perfecte,in care mi ies e tot ce vreau,asta nu ma face fericit.
Totul incepe cu un singur moment, cand nu iti mai pasa de tine insati, cand ai incredere ca poti sa pasesti legat la ochi in gol; cand ai incredere pur si simplu fara sa gandesti, totul este sa iti deschizi inima; si mai bine cred eu lasa lucrurile sa fie, doar sa fie, fara sa simti nevoia sa controlezi nimic, poate de asta nu dureaza, pt ca nu stim sa fim, simplu, sa existam fara conditii.
Utopica imaginea descrisa de tine,eu cred ca doar iubirea pasionala pentru cineva sau ceva te face fericit si pierderea acesteia ,iremdiabil nefericit.Cand iubesti pe cineva asa,ii transformi chiar si defectele in niste virtuti incomensurabile,fara de care viata ta ar fi searbada si fara sens,aproape dispare si instinctul de conservare,desi nu esti lipsit de inteligenta,si stii la ce sa te astepti,traiesti la limita,in proximitatea ghilotinei,fara stres,fara regrete,FERICIT_uiti de tine asa cum spuneai,si nu ti pasa,desi stii ca celalalt e mult mai orgolios,ca nu si asuma defectele,ca nu te iubeste cu aceeasi pasiune…Fericire?_la naiba
Asta nu mai e fericire, e chin curat, e dependenta si nu sacrificiu de sine, eu vorbesc de ceva foarte simplu, sa existi fara sa pui conditii, sa dai ceva fara sa astepti nimic in schimb, sa iubesti sincer fara sa-ti fie teama ca o sa suferi, de ce ai avea nevoie de adrenalina, sa traiesti la limita, cum spuneai in proximitatea ghilotinei? Din contra, genul asta de iubire iti macina orice incredere in tine, te sfasie si arunca cu tine pe jos, si atunci poti sa spui… fericire, la naiba?.. Pasiunea nu poate fi fericire.. pasiunea arde prea putin ca sa-ti umple sufletul…
Ideea era ca desi imaginea pe care ai prezentat o e fericirea,pt mine nu are corespondent in realitate.Imi place ceea ce fac,cunosc si iubesc multi oameni frumosi,cu care am colaborat profesional si ne am atasat ulterior,dar asta nu ma face fericit,probabil pt ca am fost aruncat pe jos…Oarecum ma asteptam la asta,am iubit sincer si nu mi a fost teama de suferinta,pt ca nu asteptam nimic in schimb.
Am ales cu mintea o persoana extrem de frumoasa si sufleteste,de care ulterior m am indragostit iremediabil_oare indragostitii nu sunt fericiti ?
Simona, eu sunt de acord cu tine.Teama de suferinta este un mare baraj mental pe care-l zidesc multi. „Sa existi fara sa pui conditii”, o foarte buna tema de gandire, recunosc :)
A trai pt mine inseamna mult mai mult decat a exista,fara pasiune nu se poate trai prin prisma firii mele,ce sa mai spun…fericirea nu exista.
fericirea e ca sticla : luceste si se sparge…nici eu nu cred ca exista. sunt momente in care esti fericit, multumit, poate chiar extaziat, dar sunt doar momente. fericirea ca stare zilnica, permanenta nu exista.banuiesc sau tu spui ca acest cumul de momente reprezinta fericirea in sine? nu stiu,…inca mai caut
Daca vrei sa fii fericit, poti fi fericit. Poti sa-ti induci macar o parte din stare. Ce inseamna asta pentru fiecare, aici e mai complicat :)
Viziune asupra fericirea din punct de vedere stiintific, fericirea poate fi privita si ca un proces biochimic din organismul nostru, http://inbors.com/ce-este-fericirea/
Eu consider ca fericirea nu-i altceva decat o stare de spirit trecatoare pentru ca viata este cu suisuri si coborasuri. Categoric poti sa fii optimist si atunci cand se intampla ceva cu adevarat greu pentru tine dar nu ai cum sa fii fericit decat daca ai o boala la cap sau daca esti desavarsit. Nu ai ce bucurie sa gasesti cand moare cineva, decat sa te impaci cat mai repede cu gandul si sa te pui de acord cu subconstientul ca exista viata dupa moarte, altfel cam greu sa depasesti o stare atat de dificila. Abia dupa ce ai o explicatie clara si plauzibila asupra vietii si mortii, poti face primul pas spre fericire. Cum altcumva poti fi fericit daca stii ca te nasti fara voia ta, in mod normal mori fara voia ta, insa se presupune ca tine doar de tine sa fii fericit. Am vazut oameni care toata viata lor au trecut doar prin greutati si incercai, poate ca optimismul lor i-a tinut in viata, dar nu as putea afirma ca sunt fericiti pentru ca nu se citea acest sentiment pe chipul lor. Am intalnit parinti care au ramas fara unicul copil la o varsta destul de frageda, cum ar mai putea tine de ei sentimentul fericirii. Eu cred ca nu toti au sanse egale la fericire insa cu totii au sanse egale la mantuire.
Emotionant…si foarte matur acest gand al tau Roxana…foarte asemanator vedeam si eu lucrurile nu demult…apoi am realizat ca viata e un dar sublim…incercarile prin care ne e dat sa trecem sunt menite a ne face sa evoluam spiritual…Nimic nu e intamplator, toat evenimentele pe care le intampinam, toate persoanele care ne intra in viata secvential sau pt totdeauna…sunt niste ecouri, niste raspunsuri, niste ciment pt fisurile spiritelor noastre…Putem considera ca suntem ca suntem elevi, ca avem niste lectii de invatat…si vom tot invata, si vom tot cuceri creasta dupa creasta, examen dupa examen…oamenii care au trecut prin incercari, pe care i ai cunoscut si nu si au pierdut echilibrul au inteles asta…ca si mine daltfel…Viata merita savurata, merita sa te bucuri ca esti om, ca esti viu !
Fericirea nu costa,e rara si pretioasa si totusi atat de greu de atins,pentru unii….Oare de ce noi oamenii buni si sensibili nu avem noroc sa o gasim?!…Noi cei care iubim,de ce nu suntem iubiti de persoana adorata?!…De ce nu putem fi fericiti pur si simplu?!..Desi meritam…Trist..Viata e mereu nedreapta cu cei speciali si buni,cu cei care nu iubim banul si niciodata nu invidiem sau facem rau cuiva,cu cei pe care ar trebui sa le ofere fericire….
Roxana, nu suntem in masura sa cantarim noi despre noi daca meritam sau nu. Viata Este. Viata se intampla si atat. Dreapta sau nedreapta – pur si simplu nu conteaza. Iar daca vrei sa gusti macar un strop de fericire, da-ti libertatea sa te gandesti ca fiecare primeste ceea ce merita. Faptul ca intelegem sau nu, este o cu totul alta discutie.
Pot sa girez pentru facptul ca exista oameni fericiti, am intalnit eu :) Si sa stii ca n-au facut eforturi supraomenesti sa fie asa.