Mintea, conștiința, gândurile, spiritul, sufletul. Ce sunt acestea? Sunt concepte în esență abstracte – pe care încercăm din răsputeri să le înțelegem. În aparență ele ne aparțin, iar asta face cu atât mai arzătoare dorința de a le pătrunde. Mintea fiecărui om este un mecanism atât de complex încât nu ajunge o viață de om pentru a-l putea desluși. Imaginează-ți o uzină imensă, plină de motoare și motoare în motoare. O uzină cu departamente și
Eu pentru ceilalți sunt Răzvan Ianculescu, dar nu doar atât. Nu sunt un nume, sunt cu mult mai mult, sunt o personalitate – în sensul că în mintea celor care mă cunosc, numele meu vine cu un set de trăsături pe care ei și le-au însușit de-a lungul vremii, despre mine. Pentru ei, numele meu nu este doar un nume, este o sumă de particularități pe care ei mi le-au atribuit fără voia mea. Tot
Ne comparăm cu ceilalți – o facem. Se întâmplă atât de des și pare atât de firesc pentru cei mai mulți, încât acest procest psihic de a te compara începe încet-încet să fie inclus în normalitate, în cotidianul banal. Că ne dăm sau nu seama, atunci când ne comparăm cu oricine, în minte se declanșează procese complexe, natural. Este sănătos să înțelegem aceste procese psihice pentru că ele facilitează cel puțin două aspecte esențiale: ne
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat să rezume totul la două noțiuni de bază: bine sau rău. Totul s-a învârtit negreșit în jurul luptei dintre cele două concepte. Încă se învârte; este destul de greu să renunțăm la sute sau mii de ani de programare. Ne împărțim viața între cele două concepte, încercând să echilibram cumva balanța. În mod teoretic, suntem mânați să aderăm la „bine”. Din fragedă pruncie ni se înșurubează
Maturizarea este procesul firesc prin care oricine ajunge să își însușească o bogată experiență, multe cunoștințe și, poate cel mai important, un mod corect și echilibrat de a judeca (gândi). Așa scrie în cărți și așa se întâmplă. Sigur că maturizarea nu se petrece imediat cum împlinești 18 ani, 21 sau orice altă vârstă. Deși ar fi fost frumos. Dacă maturizarea este modul corect de a gândi, fericiți cei care o simt și o serbează
La modul simplist iertarea este înțelegere; este marea artă de a nu mai considera vinovat pe cineva. Iertarea se manifestă dinspre și înspre tine. Cineva spunea foarte bine că iertarea este ca un râu. Care râu spală tot în calea sa și întotdeauna calea sa este cea dreaptă. Mai mult, întotdeauna râurile curg de la munte spre șes, niciodată invers. Iertarea se manifestă asemenea râului. Întotdeauna vine de la o înălțime mai mare spre o
[21:21] Ridică receptorul și tace. Ascultă preț de câteva minute fără să scoată un sunet, după care își cere scuze și închide. Revine în cameră și își continuă fraza. Asumarea mi se pare una dintre cele mari virtuți cu care omul a fost înzestrat. Faptul că în mod sincer accepți și pui pe seama ta un eveniment în care ai fost implicat, este un mare plus. Între asumare și înțelegere este o distanță destul de
Știm că oamenii care au condus civilizații de succes au devenit zei. Poporul i-a zeificat şi le-a cioplit fețele în piatră. Era singurul mijloc prin care fața zeului dăinuia pentru vecie. Zeificarea era cel mai înalt grad de apreciere. Conducătorul devenea zeu, adică supraom. Ritualul străvechi s-a pierdut între timp, conducătorii nu mai sunt zeificați. Acum sunt pur şi simplu înlocuiți cu alții. Sunt atât de multi pretendenți, încât nu ne mai pasă nici cine