Știm că oamenii care au condus civilizații de succes au devenit zei. Poporul i-a zeificat şi le-a cioplit fețele în piatră. Era singurul mijloc prin care fața zeului dăinuia pentru vecie. Zeificarea era cel mai înalt grad de apreciere. Conducătorul devenea zeu, adică supraom. Ritualul străvechi s-a pierdut între timp, conducătorii nu mai sunt zeificați. Acum sunt pur şi simplu înlocuiți cu alții. Sunt atât de multi pretendenți, încât nu ne mai pasă nici cine
Se spune că dinozaurii au alergat pe Pămât circa o sută de milioane de ani. Alergarea lor a fost curmată brusc de căderea unui asteroid. Să ne imaginăm că asteroidul nu a căzut pe Pământ. Şi dacă nu a căzut înseamnă că imensele animale care au populat Pământul atâtea milioane de ani, nu au pierit. Şi dacă nu au pierit înseamnă că timp de zeci de milioane de ani s-au transformat, adaptându-se. Dinozaurii există şi
Puma Punku este un loc misterios. Este o parte a unui larg complex de temple vechi din zona Tiwanaku, Bolivia. Se presupune că templul a fost ridicat undeva între anii 500 și 650, era noastră. Nu vechimea îl face atât de spectaculos, ci modul de lucru al oamenilor de atunci. Pentru că, nu-i așa, istoria ne învață că oamenii înarmați cu multă răbdare și cu pricepere, ajutați de instrumente semi-obscure, au trudit din greu pentru
Istoria care ni se predă în şcoală este bună. Copiii trebuie să-şi facă o idee cu privire la trecutul omenirii. Dar să rămână la idee. În şcoala românească ai note maxime dacă reuşeşti să ţii minte nişte date calendaristice. Date care nu atestă mai nimic. Nu puţine au fost situaţiile în care cercetările moderne au demonstrat că datele predate în şcoli nu prea au legătură cu realitatea. Mai ales în ceea ce priveşte istoria veche.
Vechii egipteni au fost foarte şmecheri. Nu cred ca este cineva care să nu ştie că vechii egipteni au construit piramidele. Toata lumea se întreabă cum au făcut asta. Se presupune că la momentul respectiv nu aveau scripete şi nici scule din metale dure. Dar aveau cupru, nisip, funie, sârma şi lemn. Ah, şi mult curaj. Însă este ceva ce oamenii de stiinta din prezent scapă din vedere. Anume faptul că utilizând cuprul, funia, lemnul,
Pământul are o vârstă de circa 4,5 miliarde de ani. Este destul de bătrân, din punctul meu de vedere. Pentru mine, un miliard de ani nu poate fi conștientizat. Pot să înțeleg asta doar din punct de vedere cifric, știu să scriu un miliard, dar nu-mi pot explica fenomenul. Miliardele de ani încă reprezintă un necunoscut pentru mine. Dacă Pământul este atât de bătrân, cum se desfășura viața în urmă cu două miliarde de ani?