Se spune că dinozaurii au alergat pe Pămât circa o sută de milioane de ani. Alergarea lor a fost curmată brusc de căderea unui asteroid. Să ne imaginăm că asteroidul nu a căzut pe Pământ. Şi dacă nu a căzut înseamnă că imensele animale care au populat Pământul atâtea milioane de ani, nu au pierit. Şi dacă nu au pierit înseamnă că timp de zeci de milioane de ani s-au transformat, adaptându-se. Dinozaurii există şi astăzi, vânează sau sunt vânaţi, se plimbă liberi prin jungle. În ideea în care omul, aşa cum îl cunoaştem, a ajuns aici după un drum de câteva sute de mii de ani, mă gândesc la cum ar arăta dinozaurii după 70 de milioane de ani de evoluţie. Ar mai avea sens să vorbim despre oameni dacă dinozaurii şi-ar fi continuat nederanjaţi existenţa? Ar mai avea.

Banala maimuţă, a fost suficient de ambiţioasă încât să devină om. Sigur, un proces amplu care implică foarte multe modificări. Aparent, maimuţa a reuşit asta fără pregătire prealabilă, fără un istoric indelungat pe Pământ şi fără ajutor, se pare. Pur şi simplu s-a iluminat, iar de la maimuţă la omul care trăieşte în oraş este o distanţă de câteva sute de mii de ani. Doar atât. Pentru că dinozaurii nu au fost nimiciţi, să ne gândim la ei aşa cum ne gândim la maimuţe când vine vorba despre om. Dar nu ne vom întoarce cu câteva sute de mii de ani înapoi, facem un salt ceva mai lung în timp.

În urmă cu treizeci de milioane de ani, o anumită specie de dinozaur s-a iluminat. A trecut prin acelaşi proces amplu prin care a trecut şi maimuţa într-un Univers alternativ. S-a ridicat şi a plecat din junglă cu gândul că peste câteva sute de mii de ani va deveni om cu acte în regulă. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Procesul prin care dinozaurul a devenit încet om a fost unul mai lung ca al maimuţei, dar rezultatul a fost similar. După un milion de ani de evolutie, primii oameni evoluaţi din dinozauri construiau primele civilizatii, în urmă cu 29 de milioane de ani.

Dacă în două sute de mii de ani, oamenii-maimuţă au dat peştera pe rachete capabile să îi ducă pe Lună, ce au făcut oamenii-dinozaur într-o perioadă de 29 de milioane de ani? Unii probabil au rămas să se lupte cu fiarele din care au evoluat, cunoscând astfel sfârşitul speciei, iar alţii au decis să plece. Având în jurul lor atâtea animale capabile să zboare, oare nu li s-a părut şi lor, aşa cum ni se pare şi nouă, că zborul este fascinant? Ba da, sigur că li s-a părut. Nu rămâne decât să aflam unde au plecat şi să ne stoarcem minţile în căutarea unui mijloc prin care putem ajunge şi noi acolo.

Morala: Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc. (Michelangelo Buonarroti)