Istoria care ni se predă în şcoală este bună. Copiii trebuie să-şi facă o idee cu privire la trecutul omenirii. Dar să rămână la idee. În şcoala românească ai note maxime dacă reuşeşti să ţii minte nişte date calendaristice. Date care nu atestă mai nimic. Nu puţine au fost situaţiile în care cercetările moderne au demonstrat că datele predate în şcoli nu prea au legătură cu realitatea. Mai ales în ceea ce priveşte istoria veche. Vreu să vorbim despre Gobekli Tepe, un loc descoperit accidental în urmă cu ani buni.

Gobekli Tepe este situat undeva în partea de sud-est a Turciei. A fost descoperit de un oier, absolut involuntar. După câţiva ani de săpături, arheologii au scos la iveală ceea ce pare a fi cea mai veche dovadă de civilizaţie; cel mai vechi templu construit de oameni. Aparent sunt nişte bucăţi de piatră sculptate  în forma literei “T”. Dispuse în cercuri, deloc întâmplător, care arată cam aşa:

sursa imagine

Fiecare bucată de piatră are însă povestea ei. Majoritatea sculpturilor înfăţişează animale. Unele dintre ele cunoscute nouă, altele nu (mai multe poze). După datarea cu carbon s-a făcut linişte. Templul are o vârstă de circa 12.000 de ani. Vârstă care explică de ce unele ditre vietăţile sculptate ne sunt necunoscute. Dar care nu explică de ce istoria ne-a învăţat că în urmă cu 12.000 de ani oamenii erau vânători/culegători.

Acum ştim sigur că nu erau atât de înapoiaţi cum am aflat din cărţile de antropologie sau de istorie. Templul de la  Gobekli Tepe face dovada acestui lucru. Şi nu este vorba nepărat de capacitatea oamenilor  de a sculpta. Ci despre faptul că ei cunoşteau constelaţiile, le studiau, le reproduceau şi gândeau temple. Aveau conducători care coordonau lucrările, aveau preoţi care le solicitau, aveau muncitori, aveau ierarhii. Acceptau ideea că exită entităţi cu puteri mai mari decât ale oamenilor. Entităţi care erau venerate în locuri precum Gobekli Tepe. Asta pe lângă faptul că trăiau într-o comunitate foarte mare. Acum 12.000 de ani.

Ei bine, istoria ne învaţă că activitățile oamenii care au trăit în urmă cu 12000 de ani cuprindeau în mare necesitatea imediată de procurare a hranei și găsirea unui adăpost. Ceea ce este, recte, fals. Şi-acum te-ntreb la ce bun să învăţăm la orele de istorie antică nişte lucruri despre care nimeni nu ştie că sunt adevărate? Nu numai că nu ne folosesc la nimic, dar învăţăm nişte lucruri false.

Morala: Istoria este derularea unor calcule eronate.