Știm că oamenii care au condus civilizații de succes au devenit zei. Poporul i-a zeificat şi le-a cioplit fețele în piatră. Era singurul mijloc prin care fața zeului dăinuia pentru vecie. Zeificarea era cel mai înalt grad de apreciere. Conducătorul devenea zeu, adică supraom. Ritualul străvechi s-a pierdut între timp, conducătorii nu mai sunt zeificați. Acum sunt pur şi simplu înlocuiți cu alții. Sunt atât de multi pretendenți, încât nu ne mai pasă nici cine
Vântul îmi flutură ușor cămașa înflorată, timp în care eu amestec cu paiul licoarea viu colorată dintr-un pahar înalt. Las lichidul să se liniștească și duc paiul la gură. Sorb încet prin paiul gros. E bună. Scot paiul și mi-l înfășor pe deget. Obișnuiam să fac asta când eram copil, acum nu se mai face, pentru că nu ar fi politicos, se zice. Nu-mi pasă. Strâng paiul-inel între degete și duc paharul la gură. Licoarea
Este foarte „la modă” să purtăm discuții științifice. Mai mult sau mai puțin relevant este și faptul că tindem spre o cunoaștere totală. Noi, ca oameni, vrem să cunoaștem totul, iar una dintre cele mai mari provocări este indentificarea unei forme de viață extraterestră. Eu cred că viața extraterestră există, doar că încă nu avem noi mijloacele necesare să o identificăm.