Viata privită din exterior. Exercițiu de imaginație

J.O.I.Comentariile sunt oprite pentru acest articol.

Ești aici:·Viata privită din exterior. Exercițiu de imaginație

Vântul îmi flutură ușor cămașa înflorată, timp în care eu amestec cu paiul licoarea viu colorată dintr-un pahar înalt. Las lichidul să se liniștească și duc paiul la gură. Sorb încet prin paiul gros. E bună. Scot paiul și mi-l înfășor pe deget. Obișnuiam să fac asta când eram copil, acum nu se mai face, pentru că nu ar fi politicos, se zice. Nu-mi pasă. Strâng paiul-inel între degete și duc paharul la gură. Licoarea asta este minunată, pur și simplu nu pot să mă opresc până nu o dau gata – viata e frumoasă!

Scurg și ultima picătură și mă șterg grosolan la gură cu dosul palmei, închizând ochii parcă ascunzându-mi gestul. Nici asta nu se face, tot lipsă de politețe s-ar numi. Deschid ochii și lumea are o altă culoare. Simt o înțepătură în ceafă și mă întorc băgându-mi instinctiv capul între umeri. Ceea ce văd mă face să scap instant paharul de mână. Se face țăndări. Nu poate fi adevărat…

În spatele meu stă o matahală portocalie cu dungi galbene, parcă imitând cromatica licorii pe care tocmai am înghițit-o. Sunt blocat. Duc robotic mâna la ceafă și descopăr că un fir subțire pare să-mi iasă din locul în care am simțit înțepătura. Firul se prelungește spre matahală și îi intră în cap printr-un orificiu din mijlocul frunții. Aș vrea să fug, să țip dar mușchii parcă s-au prefăcut în marmură. Bună ziua omule se aude parcă dinăuntrul vietății. Vorbește – e în viata. Îmi spune că a ajuns accidental pe Pământ și că mă urmărește de câteva minute bune. Mă liniștește și-mi spune că înțepătura din ceafă este cea mai eficientă metodă prin care el putea dobândi limbajul de aici. Mă asigură că nu se va întâmpla nimic rău cu mine, iar privirea îi cade pe pantalonii mei. Ce sunt ăia?

Vocea lui pare că o aud doar eu. Cumva, prin firul care ne conectează, extraterestrul pare să vorbească în capul meu. Îi răspund cu vocea tremurândă, iar el pare că nu înțelege. Mă întreabă dacă nu mă simt constrâns de pantaloni sau de cămașă. Încerc să îi explic faptul că oamenii, toți oamenii, se îmbracă. De ce? Încerc să-l fac să înțeleagă că vremea se schimbă și odată cu ea și ținutele oamenilor. E o necesitate – se întâmplă des în viata. În plus, nu se cuvine ca oamenii să-și etaleze goliciunea. De ce? Pentru că ar fi rușinos.

Ce este rușinea? Încerc să-l fac să înțeleagă că rușinea este un sentiment pe care oamenii-l simt atunci când trec printr-o situație neplăcută sau printr-un eșec. Își înclină capul spre stânga și mă întreabă dacă atunci când mă descalț mă simt rușinat. Îi spun că nu, iar capul lui se înclină spre dreapta semn că nu înțelege. Nici eu nu mai înțeleg nimic.

Ce era în ăla? mă întreabă privind spre cioburile de la picioarele noastre. Rom, amestecat cu puțină cafea, lichior de portocale, suc de lămâie , două felii de lime și gheață – o consum de-o viata. E o băutură alcoolică. Ce este alcoolul? Îi spun că este un lichid obținut prin fermentarea zaharurilor din fructe sau cereale și…La ce te ajută? Treaba asta devine agasantă. Alcoolul îți dă o stare de liniște, te face să te simți euforic, să fii mai calm, mai liber, dar trebuie consumat cu moderație.

Ce este libertatea? Cum să-l fac să înțeleagă? Îi spun că libertatea te face să acționezi după propria dorință, să faci ce vrei, când vrei, fără să fii constrâns. Pantalonii te fac să te simți liber? Nu, pantalonii mă fac să mă simt om. Dar alcoolul te face să te simți liber? Hmm, da, alcoolul te face sa te simți liber. Dacă nu consumi alcool nu te simți liber? Ba da, dar…vezi tu, grăbește puțin procesul. Îl bei în fiecare zi? Nu, o fac ocazional. Înseamnă că nu te simți liber în fiecare zi? Nu, înseamnă că nu mă simt atât de liber în fiecare zi din viata…Extraterestrul și-a înclinat din nou capul spre dreapta.

Ce se aude? E muzică. Oamenii ascultă muzică. De ce? Pentru că muzica te relaxează. Asculți muzică mereu? Nu, nu pot să ascult muzică mereu. Dacă nu o asculți mereu înseamnă că nu ești mereu relaxat? Nu, nu, nu. Înseamnă doar că uneori sunt mai puțin relaxat ca alteori. Atunci când ești mai puțin relaxat te simți liber? Sincer, nu prea. Pai de ce nu consumi alcool atunci când nu poți asculta muzică? Dacă nu ești relaxat, măcar să te simți liber...Dacă beau prea mult alcool mă voi îmbăta și mă va durea capul cumplit.

Ce înseamnă să te îmbeți? Înseamnă să bei mai mult alcool decât permite organismul. Dacă se întâmplă asta, corpul îl va elimina. Voi vomita și voi merge la toaletă foarte des , asa e viata! Atunci când te îmbeți nu te mai simți liber sau te simți rușinat? Nu, doar că te doare capul foarte tare și amețești. Și da, cred că mă simt și rușinat… De ce nu asculți muzică după ce te îmbeți? Nu te-ar ajuta să te relaxezi? O luam de la capăt, nu-mi vine să cred…

Mă plesnesc cu palma peste frunte și o trag ușor peste toată fața prinzându-mi bărbia între arătător și degetul mare. Deschid ochii și văd licoarea colorata cum se învârte în pahar. Simt o înțepătură pe ceafă și duc instinctiv mâna acolo scăpând paharul care se face tândări împrăștiind lichidul pe pantaloni și pe adidași. Uite cum o albină te face să risipești bunătate de cocktail. [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi.]

Nu libertatea lipseşte, ci lipsesc oamenii liberi. (Leo Longanesi)

Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!

Share


4 gânduri despre „Viata privită din exterior. Exercițiu de imaginație”

    1. Initial dezvoltasem cu pantalonii dar dupa ce-am recitit suna cam ghei si nu asta era scopul :)

      Ti-a placut?
      Te intreb pentru ca eu pe tine te consider maestra scrierilor scurte. Si mai stiu ca le spui cu sufletul…pe directelea.

  1. hahaha :))) E foarte bine scrisa discutia asta, Razvan :D Adevarul e ca multe dintre lucrurile cotidiene si aparent normale pe care le facem ar fi foarte greu de explicat si justificat intr-o astfel de situatie.

    1. La orice m-am gandit, cu cat mai simplu parea pentru mine, cu atat mai grea devenea explicatia pe care ar fi trebuit sa o dau unui extraterestru.

      Ideea mi-a venit citint „Fuga vanatorului” a lui George Martin, pe care ti-o recomand cu caldura :)

Comentariile sunt închise.

Sus