Puma Punku este un loc misterios. Este o parte a unui larg complex de temple vechi din zona Tiwanaku, Bolivia. Se presupune că templul a fost ridicat undeva în tre anii 500 și 650, era noastră. Nu vechimea îl face atât de spectaculos, ci modul de lucru al oamenilor de atunci. Pentru că, nu-i așa, istoria ne învață că oamenii înarmați cu multă răbdare și cu pricepere, ajutați de instrumente semi-obscure, au trudit din greu pentru a ridica fel și fel de temple.
Cel mai greu bloc de piatră cântărește 131 de tone și a fost adus de la 10 km depărtare. Nu are sens să ne întrebăm cum a fost cărat pe o distanță așa mare. Istoria ne învață că oamenii sunt inventivi și atunci când își propun ceva, realizează. Nu transportarea blocurilor imense reprezintă cea mai interesantă problemă la Puma Punku, ci superfinisarea lor Specialiștii susțin că unghiurile perfect drepte au fost realizate prin șlefuirea cu nisip. Sigur, dacă te uiți atent la forme te duci cu gândul mai degrabă la tehnologia laser, dar să rămânem la nisip. Istoria ne învață că nisipul este mai mult decât plajă.
Celebrele H-uri de la Puma Punku nu fac altceva decât să mă ducă cu gândul la producția de serie. Antici așa cum erau, oamenii triburilor din zonă au realizat că este mult mai util să șlefuiască în prealabil imensele blocuri (cu nisip) și ulterior să le îmbine. Cam deștepți băieții cu sulițe, recunosc. Acum, deștepți suntem și noi, numai că nu reușim să găsim sensul imensei asudări. De ce s-au chinuit oamenii să cioplească pietrele cu atâta finețe? Unele cântăresc până la 200 de tone. Două sute. De tone. Unghiuri perfecte de 90 de grade, toate H-urile au fix un metru – pe măsuratelea – de la un capăt la altul. De ce atâta chin să le slefuiască – tot măsurat – până la perfecțiune. Sigur că băieții se cam plictiseau: se uitau la stele și frecau pietre, după ce le cărau de la zeci și sute de kilometrii depărtare.
Vedeți voi? locul era ales cu multă migală, iar materialul – piatra – la fel. Găseau muntele ăl dur, se hotărau că fix aceea este piatra care le trebuie, ciopleau muntele deloc discret, cărau bucățile alea de sute de tone zeci sau sute de kilometrii. Cărate exact unde trebuie, se apucau sistematic să le cioplească. Pe ele, pe pietrele alea mari. De ce atâta chin, totuși? Nouă ni se pare imposibil – acum. Chiar și cu utilaje modernerne, avem costuri, șefi de șantier, investitori, piețe de desfacere – nu prea ne-am băga. E și piatra aia dură, căldura – căldură, scule puține și scumpe. Nu, lăsați. Dar celor care le-au cioplit cu adevărat, li s-a părut simplu – aveau un scop precis, cu certitudine. Aveau nisip din belșug și mult timp liber, plus o motivație de neînțeles. Adevărul e că habar nu avem cine a frecat pietrele alea și nici de ce.
Istoria ne învață că la Tiwanaku tot să fi fost vreo 400.000 de suflete. Care pe lângă temple, aveau dezvoltat și un sistem de irigație capabil să susțină culturile de cartofi și porumb, apă potabilă la discreție și alte câteva cunoștințe despre stele și cam tot ce se vede pe cer. Cert este că undeva în jurul anului 1000 oamenii vrednici care-au făcut imposibilul posibil la Puma Punku, au dispărut subit. Nu se știe de ce, dar se știe că și-au lăsat opera neterminată. Oamenii au fost și sunt cu mult peste ceea ce par. Iar nisipul…ei bine nisipul este sfânt și misterios, deja o știm.
Habar n-avem cât de capabili sunt oamenii cu adevărat.
Istorie ne surprinde mereu. America Centrala si de Sud, ramane un mister. Noi, „civilizatii”am distrus tot inainte sa aflam de ce si cum.
Lasa ca dezgropam acum pietrele slefuite atunci cu nisip si le studiem cu aparatele noastre de oameni moderni ce suntem :)
Pai ce istorie minte, adica ce are titlul cu articolul, si cum sa minta istoria ? Poate unii istorici sa minta, daca au vreun interes sau daca sunt lenesi, dar acum ca avem bloguri nu o sa-i mai lasam sa fie lenesi, si o sa ii indemnam sa munceasca mai cu spor asfel incat sa afle ce epidemie misterioasa o fi decimat un intreg popor, sau poate, cine stie, s-or fi saturat de muncit la piramidele alea, au facut o revolutie, au dat jos pe seful lor, si dupa aia au emigrat in strainatate ca sa-si caute de lucru in alte parti.
Istoria minte pentru ca ne invata ca oamenii erau cu mult mai lenesi sau cu mult mai inapoiati fata de realitate. „De ce minte istoria” este o serie pe care am inceput-o pe blog cu episodul „Gobekli Tepe”. Acolo explic pe larg de ce istoria minte.
E titlul unei sectiuni, atat :)
Pai eu nu am invatat niciodata la scoala cum ca oamenii din trecut au fost cumva mai lenesi sau mai inapoiati decat cei din prezent, si de fapt chiar si din observatiile mele recente as tind asa opinez de fapt chiar contrariul ca lumea de azi e chiar mai lenesa si mai inapoiata decat cei din trecut, desi ma rog, probabil realitateae ca oamenii de azi sunt in medie exact la fel de lenesi si de inapoiati ca si cei din trecut, plus la fel in diverse culturi si civilizatii ale lumii, insa o diferenta se creeaza atunci cand cei mai vulnerabili care chiar nu au capcitatea reala sa contribuie cu mare lucru au o sansa mai mare sau mai mica de a supravietui si de a fi numarati si ei, in diverse timpuri si diverse culturi.
De ex, am citit ca acesti oameni Tiwanaku practicau sacrificiile umane, plus consumau dogur, deci m-am andit ca daca eu as fi trait acolo la vremea lor, eu as fi avut o sansa deosebit de mare sa fiu sacrificat pt ca
a) sunt si frumos atragator deci teoretic placut pt zei asa ca posibila ofranda, cf zicala inteleapta romaneasca, „ce-i frumos si lui D-zeu ii place”
b) nu imi place sa consum droguri si fac de obicei spirit aparte daca vine vorba de asa ceva
c) nu sunt in stare nici de mari calitati de a ma impune asa ca leader sau ca om deosebit de expert calificat pe un domeniu absolut esential pt orice societate, in sensul ca sa nici nu poata trece cuiva prin minte sa ma sacrifice pe mine, in sensusl de ca as fi considerat realmente indispensabil, oriunde as fi trait.
Deci eu mergeam la sacrificiu, (desi desigur as fi incercat sa sscap de asa ceva prin orice pile posibile, inclusiv unele umiliotaore, platit ciubuc, rugaminti, evadat in munti, unde probabil ca ma manca prima puma salbateca oricum, etc), si eu fiind un om chiar mai lenes decat media, plus si oarecum inapoiat, (ca zau ca prefer asa chestiile mai clasice si imbracamintea, de ex si perioada Razboiului Rece, nu stiu de ce imi plac filmele si modele si muzica aia din anii 50-60), eu eram astfel scazut din numaratoarea generala, deci acel trib avea mai putini oameni lenesi si inapoiati, (am incercat sa explic de ce unele civilizatii pareau poate ca erau mai avansate decat media, desi erau de fapt l afel de avansate, numai ca se eliminau anumiti oameni asa mai inapoiati si mai lenesi, ca mine mai usor, de exemplu)
Sacrificii umane se fac si in prezent, numai ca sub alte forme. Sunt imbracate mai frumos, dar tot sacrifiicii se numesc.
Si egiptenii faceau sacrificii umane si consumau opiu, dar asta nu-i face dubiosi sau prosti :) Toate generatiile au viciile lor, au ritualurile lor de sacrificare, numai ca unele lasa in urma capodopere, alte nu. Pe mine ma fascineaza cele care lasa. Cele pe care nu reusim sa le intelegem in prezent, indiferent cat de „in varf” ne consideram noi.
FFF important de notat si chiar as insista sa notez asta, ca o civilizatie care practica sacrificiile umane NU e neaprata una mai intoleranta decat o societate care nu practica acest fel de sacrificiii umane. De ex dacii, care si ei se pare ca practicau sacrificiile umane, (desi eu as prefera sa cred ca nu, deoarece eu sunt impotriva acestor practii, din cauza ca se pot face erorii si e un sistem ff coruptibil), nu alegeau niste barbari (straini, non-daci) sa ii sacrifice in mod punitiv, asa ca de ex Vlad Tepes, ci alegeau chiar daci de-ai lor, si precis nu alegeau unii ologi sau schiopi, ci chiar alegeau baieti frumosi (desi totusi fara pile, ca nu cred eu ca isi alegea Decebal pe vreunul din nepotii lui sa-i sacrifice, asta ar fi fos prea de tot, decat poate daca avea impresia ca ii era rival politic dar atunci nu mai intra la sacrificiu religios etic, intra la sacrificiu politic corupt).
Desi desiigur ca probabil lui Decebal NU ii placea de straini, adica probabil era si intolerant fata de cei cu obiceiurii straine care nu-i placeau, (desi cred ca aprecia comertul cu romanii antici, plus ajutorul lor la niste lucrari de irigatii si canalizare, desi poate pana la un punct), numai ca ast anu avea de a face cu sacrificiiile umane, aia era alta chestie.
Eu, de ex cred ca m-as fi descurcat ceva mai bine la vremea si in cultura lui Decebal decat printre Tiwanaku, de ex, daca venea vorba de sacrificiu, puteam sa incerc sa ma duc la Roma, sau macar pana in Grecia (desi nu la Atena, ca erau prea stringenti, asa mai prin Creta asu pe acolo unde sunt si hoteluri de vacanta), pe cand am citit ca la vremea Tiwanaku, cum a dat acolo prima foamete sau seceta, s-au lasat de construit piramidele alea, si de fumat hashis, si s-a dus in munti sa-si caute de mancare si de lucru, dar dupa cum era si de asteptat nu au gasit acolo nimica, si asa au disparut, si disparitia unor civilizatii chiar ffavansate si infloritoare nu e asa de ciudata, adica si civilizatia egipteana antica, si civilizatia hitita, si romana antica au disparut, pur si simplu noroc ca stiau sa scrie sii apreciau birocratiii, ca altfel habar nu aveam de ei astazi, si credeam si despre ei ca erau cine stie ce mari avansati, cand colo erau exact ca si noi, dar desiigur aveau alta cultura, si alte tehnologii, dar asa ca oameni, zau, erau la fel ca si noi, plus ca citeau numai tabloide, si erau la fel de tembeli, le placea si porno, etc, exact la fel erau, ca si noi, dar astia Tiwanaku nu scriau, le era lene sa scrie sau nu le pasa de scris, ei erau cu fumatul de iarba si alte halucinogene, nu cu scris tratate de filozofie sau poezii, dar astea sunt chestii culturale, ca si ei or fi avut asa un bard oficial sau un shaman filozofic, dar nu avea functie de leader intelectual de opinie, asa ca la grecii antici, ci doar de consultant asa ca ala care ii zicea lui Decebal despre Zamolxis, Dar asta e doar cva diferit asa cultural, nu e ceva care arata intoleranta sau toleranta sau inapoierea.
Fascinanta este pentru mine usurinta cu care au abandonate zeci sau sute de ani de truda. Gandeste-te cat se chinuiau (probabil) sa sculpteze tonele alea de granit. De ce sa le lasi asa „la un semn”? Si nu sunt singurii.
Si mai am o intrebare la care nu reusesc sa raspund. Cam cad de mult venerau ei zeii de erau atat de determinati sa care blocuri de 130 de tone de la 10 Km departare, blocuri pe care le finisau atat de atent. Trebuie sa fi fost fie foarte drogari si prosti, fie prea inteligenti si ageri, astfel incat noi nici acum nu-i intelegem.
Stii ca se zice ca Zamolxis ar fi invatat tot ce stia el din Egipt? :)
Observ ca eu am o perspectiva cam egoista asupra istoriei, adica eu personal as evalua mai de graba diversele cultur si civilizatii nu asa legat de inapoiere sau de sistemul politic sau de procentul de capodopere pe cap de locuitor, ci mai degraba cf sansele pe care le-as avea eu personal sa supravietuiesc cu cat mai putina bataie de cap, in acea cultura. Dar in acest fel eu personal cred ca desi e poate devarat ca istoria e in generl scrisa de invingatori, asta nu e chiar asa 100 % adevarat, (desi e poate adevarat asa pe anumite perioade in anumite locuri unde e nevoie de o mare propaganda pt ceva anume, dar nu asa pe teremn ff lung sau chiar peste tot), ci de fapt istoria e scrisa si de oameni care stiu sa scrie, si nu numai invingatorii stiu sa scrie, si desi unele scrieri sau arhive desigur pot fi distruse, etc, mai scapa cate unele si nearse din cand in cand.
Pai nu ma mir despre Zamolxis, ca la vremea lui Egiptul era inca destul de important, era asa ca si cum te duci la Scoala de Business si Policy de la Harvard, acolo unde studiaza viitorii leaderi si consultanti de leaderi de state, (ma rog, nu toti cei cu diplome de acolo au garantat un post de leader sau consultant de leader de stat, dar unii totusi reusesc, mai ales daca aleg cu atentie tara unde trebuie sa devina leaderi sau consultanti de leaderi de stat).
Cat despre veneratia unor zei ca motivatie pt oameni sa cada lesinati de carat pietre pt construitul unor temple sa catedrale, zau, eu sincer nu cred ca o faceau asa din veneratie, era o chestie bazata pe o combinatie de co-interesare si coercitiune, ca peste tot in lume unde s-au facut diverse proiecte de constructii, dar canda dat foametea, nu a mai reusit nimeni sa-i tina cointeresati acolo, nici cu forta nu-i putea tine nimeni. Pacat ca nu au reusit sa se redreseze acolo in padure prin munti, insa in general muntii nu sunt asa favorabili dezvoltarii unei civilizatii deosebite, ca e mai greu sa supravietuiesti pe acolo, mai ales daca nu ai experienta de muntean plus ai fumat si droguri, de aia cred ca au disparut pana la urma, asa ca civilizatie, nu au mai reusit sa se regrupeze la nivelul la care fusesera inainte, dar de disparut au disparut civilizatii si mai mari si mai tari si mai bine organizate decat astia, asa ca nu mi se pare asa o chestie deosebit de neobisnuita.