Maturizarea este procesul firesc prin care oricine ajunge să își însușească o bogată experiență, multe cunoștințe și, poate cel mai important, un mod corect și echilibrat de a judeca (gândi). Așa scrie în cărți și așa se întâmplă. Sigur că maturizarea nu se petrece imediat cum împlinești 18 ani, 21 sau orice altă vârstă. Deși ar fi fost frumos. Dacă maturizarea este modul corect de a gândi, fericiți cei care o simt și o serbează la 18 ani. Echilibrul în gândire. E greu să crezi că poate fi dobândit, în mod universal, la vârsta de 18 ani… Cum îți dai seama că te-ai maturizat?

Ești echilibrat în gândire atunci când știi sau măcar intuiești cine ești. Te cunoști sau te recunoști și orice ar spune oricine despre tine, nu te atinge. Știi cine ești și știi ce poți să faci. Natural. Nu mai ai nevoie să îți spună altcineva lucruri despre tine; iar dacă lucrul ăsta se întâmplă, nu te mai afectează ceea ce cred ceilalți despre tine, câtă vreme cunoști deja adevărul. Ești matur, ești echilibrat. Nu se confundă cu indiferența; a ști adevărul despre tine te face matur și stăpân.

Te-ai maturizat atunci când începi să înțelegi totul. La un moment dat, experiența acumulată începe să producă. Funcționează. Este momentul în care se demarează procesele de înțelegere. Înțelegi sensurile lucrurilor care se întâmplă. Mai mult, începi să înțelegi oamenii și acțiunile lor. Înțelegi din ce în ce mai multe. Te-ai maturizat, ești înțelegător, generic și particular. Înțelegerea vine la pachet cu acceptarea, iar acesta este cel mai frumos cadou pe care-l primești la majorat.  Acceptarea nu se leagă cu naivitatea, iar cine crede asta, poate încă nu s-a maturizat.

Maturizarea înseamnă și învățare. Orice om matur trebuie să se fi prins de mult că învățarea este un proces continuu care nu se sfârșește în clasa a XII-a sau după Licență. A învăța nu înseamnă neapărat a sta cu cartea în mână câteva ore. Informația circulă liber, trăim vremuri în care oricine poate învăța aproape orice, călăuzit de voință. Învățarea vine împreună cu sentimentul de siguranță și cu o frumoasă creștere a curajului. Cu cât cunoști mai mult, cu atât mai ușor va fi să faci orice, oricând. Rușinea dispare și ea, fără ca asta să facă din tine un nesimțit.

Ești matur atunci când nu mai ai frici. Nu numai că le poți controla, dar te vei fi distrat deja amintindu-ți de ele. Înțelegi de ce și înțelegi și ce ai fi putut să faci dacă te-ai fi maturizat mai devreme. Exercițiu de imaginație. Lipsa fricii este strâns legată de încredere. Cu cât mai puține temeri, cu atât mai mare încrederea în sine. Încrederea în sine este un alt cadou minunat de majorat. Se poate manifesta subtil ca mijloc prin care-ți poți controla emoțiile, pe cale naturală. Orice om matur poate controla orice vine din interior, fără ca asta să facă din el un robot ciudat.

Poate mult mai practic, îți dai seama că te-ai maturizat atunci când părinții tăi încep să învețe de la tine. Vizibil și constant. Inversarea rolurilor părinte – copil vine doar pe fondul sentimentului de responsabilitate. Așa cum ei, părinții tăi, s-au simțit responsabili atunci când te-au învățat orice, ajuns la maturitate, responsabilitatea se mută la tine. Te asumi responsabil pentru tot ceea ce urmează să-i înveți pe părinții tăi, iar asta se va putea întâmpla doar după ce te maturizezi. Te asumi pentru tot.

În tinerețe învățăm, la maturitate înțelegem.

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]