Mintea, conștiința, gândurile, spiritul, sufletul. Ce sunt acestea? Sunt concepte în esență abstracte – pe care încercăm din răsputeri să le înțelegem. În aparență ele ne aparțin, iar asta face cu atât mai arzătoare dorința de a le pătrunde. Mintea fiecărui om este un mecanism atât de complex încât nu ajunge o viață de om pentru a-l putea desluși. Imaginează-ți o uzină imensă, plină de motoare și motoare în motoare. O uzină cu departamente și divizii infinite, care are un singur angajat: Tu. Este uzina timpului.
Mintea umană este o imensă uzină care îți este dată pe mână, gratis, la naștere – uzina timpului. Este moștenirea ta, de la Univers. Devii gradual conștient de puterea pe care uzina ta o are pentru că viața este construită de așa natură. Oriunde te-ai uita, vezi alte uzine – alte minți – ale oamenilor din jur, având astfel ocazia să „testezi piața” folosindu-te de experiența lor. Ai ocazia să observi uzine mai puțin sau mult mai experimentate ca tine – oameni mai tineri sau foarte în vârstă. Acest „studiu de piață” este întotdeauna gratuit – ai acces la el mereu. Cu toate informațiile culese, te apuci de treabă și pui uzina la lucru, deja o deții. Mai sunt doar două aspecte de înțeles: care este materia prima și care ar fi produsul pe care vrei să-l fabrici. Cu materia primă se rezolvă rapid, există doar una disponibilă – Timpul.
Mintea umană este o imensă uzină care folosește ca materie primă timpul și produce starea de cunoaștere. Investești timp și produci înțelegere – vei fi capabil să înțelegi din ce în ce mai multe aspecte ale realității. Fiind singurul angajat al uzinei, sigur că tu te vei ocupa de managementul materiei prime. Tu vei învăța treptat cum trebuie investit acest timp, iar modul în care vei gestiona timpul va face ca uzina ta sa devină productivă sau nu. Exact ca în orice economie. Cu cât mai mult Timp investit pe o anumită linie de producție (domeniu), cu atât mai rafinat va fi produsul finit – expertiza ta în domeniul respectiv. Reglajul arderii timpului va fi făcut fin, în funcție de produsul pe care vrei să îl obții – cu cât vrei să fii mai bun într-un domeniu, cu atât mai mult Timp ar trebui învestit. Uzina timpului consumă timp.
Foarte bine, atunci să facem rost de mai mult timp. Sau măcar să-l cumpărăm mai ieftin, nu? Vrem să avem cât mai mult timp, astfel să putem produce o cantitate din ce în ce mai mare de produs finit – să înțelegem cât mai multe, să devenim experți în cât mai multe domenii, să ne specializăm în palete largi ș.a.m.d. Ca proprietari absoluți ai uzinei, vrem să fim prezenți pe cât mai multe piețe și vrem ca produsul nostru de pe fiecare piață să fie cel mai bun în domeniu. Vrem. Dar pentru că piața este reglată perfect, pornim toți cu aceeași cantitate de materie primă disponibilă pentru propriile uzine. Timpul este egal distribuit pentru toți. Toți avem la dispoziție aceeași cantitate de timp, pe care o transformăm în propriile uzine după propriile rețete, rezultatul este chiar modul de a fi.
Mintea umană este o imensă uzină care, într-un timp limitat, ar trebui să fabrice exact produsul dorit: libertatea ta de gândire. Nu îți poți vinde uzina și nu o poți înlocui. Face parte din tine, exact la fel ca palma ta stângă, doar că este un mecanism infinit mai complex. Investind timp, îți vei putea controla palma stângă aproape de perfecțiune. Folosind același raționament, tindem să credem că investind timp ne vom putea controla mințile aproape de perfecțiune. Există exemple, dar nu le cunoaștem (încă) rețeta. Nu putem controla timpul, pentru că nici el nu există. Timpul este un concept la fel de abstract ca sufletul, spiritul sau gândurile noastre. Are totuși o trăsătură aparte, timpul nu ne aparține, deși ni se dă șansa să ne jucăm cu el o vreme, in uzina timpului.
Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva de ascuns față de om, nu i-ar fi dat gândul de a cunoaște.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Salut Razvan, desi romanii au o istorie atat de bogata, in care libertatea de gandire, de expresie, de actiune le a fost inlantuita, nu respecta ce au, nu si respecta libertatea…nici macar sinele…nu mi place sa generalizez dar observ adesea spiritul de turma dus la extrem si ma doare… E superb ce spui doar ca eu acum am actionat din impuls si…stiu ca ar fi multe de spus dar sunt …BLOCAT.
Salutari, Ioan! Ai dreptate, parca nimeni nu ne intrece la obiceiul asta al nostru de a ne alatura turmelor.
Articolul este scris dupa o idee mai veche de-a mea. Si ideea a incoltit cand ma simteam exact cum spui, blocat, captiv in ceea ce eu numesc Uzina timpului. Nu pot spune ca nu ma mai simt si acum, dar parca intensitatea resimtita este altfel. Si eu, la fel ca tine si ca toti ceilalti, am traversat sau traversam perioade de blocaj. Pe paliere diferite si in medii diferite, dar e la fel. Altfel, experienta mea pur personala a fost asa – dupa fiecare perioada de Blocaj a urma o alta de „viata buna”, negresit.
Te salut!
Very deep!
Uneori imi place sa pun lupă peste lupă :)