Un minut. Asumarea și înțelegerea

Gânduri4Comentarii

Ești aici:··Un minut. Asumarea și înțelegerea

[21:21] Ridică receptorul și tace. Ascultă preț de câteva minute fără să scoată un sunet, după care își cere scuze și închide. Revine în cameră și își continuă fraza. Asumarea mi se pare una dintre cele mari virtuți cu care omul a fost înzestrat. Faptul că în mod sincer accepți și pui pe seama ta un eveniment în care ai fost implicat, este un mare plus. Între asumare și înțelegere este o distanță destul de mare, care ține, în mare, de capacitățile intelectuale ale individului. Asumarea pare mai la îndemână decât înțelegerea.

Aparent, asumarea nu necesită școală sau pregătire suplimentară. Ține doar de fire, spre deosebire de înțelegere, care funcționează altfel. Ca să poți înțelege anumite fenomene, trebuie să ai cunoștințe în domeniul respectiv. Nu oricine poate înțelege, dar oricine își poate asuma; tehnic vorbind. La nivel de aparență, cam așa stau lucrurile.

La un anumit nivel, tot ceea ce fac este egal mereu cu ceea ce mi se întâmplă. A cântări evenimentele folosind măsura aceasta, deschide orizonturi nemărginite. Din punct de vedere mental, înțelegerea și asumarea faptului că tot ceea ce mi se întâmplă este exact ceea ce-mi fac mie însumi vine la pachet cu o eliberare. Eliberarea de stresul cauzat de căutarea vinovaților pentru propriile suferințe mai mici sau mai mari. Asumarea și înțelegerea vine la pachet cu acceptarea tuturor experiențelor personale, indiferent de natura lor.

Cred cu tărie că nimic nu este întâmplător, fapt care mă determină să dau un sens tuturor lucrurilor pe care le fac. Natura lucrurilor pe care le fac determină cumva natura lucrurilor care mi se întâmplă. Asumarea acestei realități este esențială. Iată cum ce ție nu-ți place, altuia nu-i face capătă sens total. Viața se colorează altfel atunci când încadrezi ca posibilă ideea că orice ți se întâmplă are un mesaj, chiar dacă este ascuns. Există riscuri mari, totuși: capcana decodificărilor nesfârșite și sterile sau pur și simplu greșite. Își trece mâinile prin părul proaspăt tuns și zâmbește. [21:22]

Omul înțelegător are înțelegere și pentru ce nu înțelege.

4 gânduri despre „Un minut. Asumarea și înțelegerea”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus