Ca oameni, ne place să credem că suntem liberi. Ne place să credem că dacă ne punem în minte ceva, vom realiza orice; dacă ne impunem, ne vom transforma oricum sau dacă ne gândim, se va întâmpla cândva. Facem alegeri. Uneori lucrurile se petrec exact așa cum proiectăm, alteori chiar pe dos. Oricum ar fi, ne place să găsim conexiuni de tip cauză-efect în tot ceea ce (ni) se întâmplă. Cu cât mai multe astfel de conexiuni identificăm, cu atât mai facil ne este să înțelegem că dacă ne vom comporta într-un anume fel, prin acțiunea proprie, vom putea crește sau chiar scădea șansele ca un anumit eveniment să se petreacă. Înțelegând acest aspect fin, putem deduce ușor că suntem în permanență liberi să facem alegeri în privința comportamentului, total conștienți de urmări. Ne place și o facem: încercăm marea cu degetul, iar ulterior reflectăm asupra valurilor concentrice create de propriul deget pe suprafața mării.
A reflecta asupra consecințelor propriilor acțiuni este unul dintre cele mai sănătoase sporturi practicabile gratuit. Înțelegerea faptului că suntem liberi să alegem ce, cum, când sau în ce mod să facem tot ceea ce facem, vine la pachet cu necesitatea asumării acțiunilor noastre. Acceptăm astfel că drumul pe care ne situăm la orice moment, nu este nimic mai mult decât suma alegerilor personale făcute până atunci. Sensul său poate fi schimbat oricând, având la dispoziție aceleași alegeri. Sigur că la prima mână vom fi tentați să credem că nu doar noi putem influența finalitatea acțiunilor – chestiune cu care ne confruntăm des.
Avem o înclinație oarecum naturală să ne asumăm tot ceea ce ne mulțumește, dar să găsim vinovați în exterior pentru tot ceea ce nu ne convine. Parcă-i mai ușor să accepți că ai greșit atunci când crezi că ceilalți ți-au pus bețe în roate. Și da, este cu adevărat mult mai ușor, dar vine cu un preț. Făcându-i responsabili pe ceilalți, nu te vei mai putea apleca asupra propriilor acțiuni. Cu cât mai des vei găsi vinovați în exterior, cu atât mai acut vei uita de tine. Crezând că mereu ceilalți se fac responsabili de eșecurile tale, ratezi esențialul: perfecționarea – cugetarea propriilor valuri făcute.
Ne place să ne umflăm piepturile atunci când deciziile noastre apar câștigătoare, dar arătăm cu degetul spre ceilalți atunci când nu se întâmplă așa. Gândește-te efectiv la gestul pe care-l faci atunci când acuzi pe cineva și-l arăți cu degetul, făcându-l responsabil. Doar gândește-te: în timp ce unul dintre degete (arătătorul) este îndreptat spre exterior, alte trei (degetul mijlociu, inelarul și cel mic) sunt îndreptate către tine. Dă-ți seama că făcând acest gest, corpul (mâna) îți arată invariabil cine este vinovatul: tu. Oricât de ciudată sau întortocheată ar fi calea care te-a dus oriunde, ea reprezintă finalitatea alegerilor pe care le-ai făcut de-a lungul său.
Oricine poate testa calitatea deciziilor luate, oricând, făcând apel la gradul de mulțumire pe care-l resimte. Sau de nemulțumire. Poate că nu este o unitate de măsură universal valabilă, dar de cele mai multe ori, cu cât ești mai mulțumit de ceea ce (ți) se întâmplă, cu atât mai atent vei fi la alegerile pe care le vei face. Șlefuirea personalității are strânsă legătură cu pornirea de a face alegeri. Și oricât de obișnuiți am fi cu anumite alegeri, din secunda în care realizăm că efectele (ne) sunt toxice, vom căuta să (ne) îmbunătățim condițiile. Cum? Alegând conștient orice, oricând, făcându-ne total responsabili pentru tot ceea ce va avea să se întâmple ca urmare a alegerilor făcute.
Modul în care acţionează oamenii e alegerea lor. Modul în care le răspunzi e alegerea ta.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Suntem suma alegerilor făcute…foarte adevărat :)
Frumos scris :) să o faci mai des :)
Imi tot propun s-o fac mai des, dar in ultima vreme nu-mi iese deloc :)
Da Razvan, sunt sigur ca nimic nune intamplator !❤👍
Chiar mai mult, cred ca fiecare este responsabil pentru „neintamplatorul” lui :)
Da!…Suntem responsabili pt alegerile noastre.