[07:59] Deschide ochii larg și întinde pielea frunții mișcându-și încet urechile.  Își face vânt și balansoarul se pune încet în mișcare. Scoate reportofonul. Navighează. Play. Mă tot gândesc la conceptul de prietenie adevărată. Găsesc interesant faptul că mulți leagă prietenia adevărată de perfecțiune. Am auzit vorbindu-se despre prieteni buni, cei mai buni prieteni sau prieteni adevărați. Nu prea am înțeles de ce prietenii se cataloghează; pe grade. Probabil pentru că nici prietenii nu mai sunt ce au fost. Și pentru că nu mai sunt ce au fost, am găsit util să le atribuim adjective care să ne ajute să-i încadrăm. Astfel că oamenii importanți din viața noastră, care ajung să ne fie prieteni, devin simpli prieteni, sau prieteni adevărați. Așa ne place.

Oricine poate deveni prietenul oricui, oricând. Natural. Se întâmplă. Uneori ne place să legăm prietenia de timp. Spunem că avem prieteni vechi sau prieteni noi. Și ăsta este un mijloc prin care îi separăm. Le atribuim valențe diferite, uneori doar pentru că îi cunoaștem de o perioadă lungă de timp. Mai mult, credem despre ei că sunt într-un anume fel. Altfel, există oameni care se consideră prieteni și care se mint. Pe ei și pe prieteni, dar tot prieteni sunt. Sunt?  Prieten poate fi o cunoștință mai veche sau mai nouă, poate fi oricine, oricând. Dar nu este suficient. Trebuie să fie într-un anume fel. Trebuie să fie sincer. Nu degeaba prietenia adevărată este legată de perfecțiune. E greu să nu minți. Stop. Râde fără să scoată un sunet. E încântat. Play.

În mod firesc, minciuna și prietenia nu sunt prietene. E posibil ca ăsta să fie motivul pentru care nu mai este suficient să spui despre cineva că îți este prieten; așa simplu. Ar însemna parcă prea puțin. Ideal ar fi să fie toți adevărați, dar nu trăim într-o lume perfectă, se pare. În acest context acceptăm și numim prieteni chiar și persoane față de care nu suntem sinceri și despre care știm că nu sunt sincere cu noi, mereu. E destul de simplu să afli cine este prieten adevărat: ești sincer. Dacă sinceritatea ta îl determină să fie atent și apropiat, este. Dacă lucrurile încep să se schimbe, înseamnă că era prieten cu imaginea pe care și-a construit-o, despre tine. Nu cu tine.

Ce este prietenia adevărată? Se poate să fie un soi de perfecțiune, atâta vreme cât se bazează pe adevăr. La fel ca multe alte concepte. Dar asta nu înseamnă că oamenii care nu au mulți prieteni nu sunt sinceri, sau invers. Nu este o regulă. Prietenia adevărată există, exact în maniera în care există și perfecțiunea. Cum altfel? subiectiv. Așa cum individual se vede perfecțiunea într-un fel, fiecare vede, simte și interpretează prietenia adevărată, în felul său.  Încrederea oamenilor în oameni poate să fie mai mică sau mai mare. Dar prietenia nu este doar încredere.

Prietenia este ca unul dintre parfumurile  tale preferate. Îl accepți ca tot, ca rezultat, indiferent din ce arome se compune rețeta. Nu trebuie să fii atras de aroma fiecărui ingredient. Întregul primează, iar întregul îți place, este pe gustul tău. La fel sunt și prietenii. Fiecare are ceva special, care completează ceva la tine sau care pur și simplu are puterea să declanșeze lucruri interesante. Prietenia adevărată este conceptul care combină sinceritatea cu respectul, respectul cu simțul corectitudinii, corectitudinea cu încrederea și încrederea cu sufletul.  Se oprește, iar banda merge în gol, fâșâind. [08:00]

Prietenia adevărată împletește suflete.

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]