[07:59] Deschide ochii larg și întinde pielea frunții mișcându-și încet urechile. Își face vânt și balansoarul se pune încet în mișcare. Scoate reportofonul. Navighează. Play. Mă tot gândesc la conceptul de prietenie adevărată. Găsesc interesant faptul că mulți leagă prietenia adevărată de perfecțiune. Am auzit vorbindu-se despre prieteni buni, cei mai buni prieteni sau prieteni adevărați. Nu prea am înțeles de ce prietenii se cataloghează; pe grade. Probabil pentru că nici prietenii nu mai sunt ce au fost. Și pentru că nu mai sunt ce au fost, am găsit util să le atribuim adjective care să ne ajute să-i încadrăm. Astfel că oamenii importanți din viața noastră, care ajung să ne fie prieteni, devin simpli prieteni, sau prieteni adevărați. Așa ne place.
Oricine poate deveni prietenul oricui, oricând. Natural. Se întâmplă. Uneori ne place să legăm prietenia de timp. Spunem că avem prieteni vechi sau prieteni noi. Și ăsta este un mijloc prin care îi separăm. Le atribuim valențe diferite, uneori doar pentru că îi cunoaștem de o perioadă lungă de timp. Mai mult, credem despre ei că sunt într-un anume fel. Altfel, există oameni care se consideră prieteni și care se mint. Pe ei și pe prieteni, dar tot prieteni sunt. Sunt? Prieten poate fi o cunoștință mai veche sau mai nouă, poate fi oricine, oricând. Dar nu este suficient. Trebuie să fie într-un anume fel. Trebuie să fie sincer. Nu degeaba prietenia adevărată este legată de perfecțiune. E greu să nu minți. Stop. Râde fără să scoată un sunet. E încântat. Play.
În mod firesc, minciuna și prietenia nu sunt prietene. E posibil ca ăsta să fie motivul pentru care nu mai este suficient să spui despre cineva că îți este prieten; așa simplu. Ar însemna parcă prea puțin. Ideal ar fi să fie toți adevărați, dar nu trăim într-o lume perfectă, se pare. În acest context acceptăm și numim prieteni chiar și persoane față de care nu suntem sinceri și despre care știm că nu sunt sincere cu noi, mereu. E destul de simplu să afli cine este prieten adevărat: ești sincer. Dacă sinceritatea ta îl determină să fie atent și apropiat, este. Dacă lucrurile încep să se schimbe, înseamnă că era prieten cu imaginea pe care și-a construit-o, despre tine. Nu cu tine.
Ce este prietenia adevărată? Se poate să fie un soi de perfecțiune, atâta vreme cât se bazează pe adevăr. La fel ca multe alte concepte. Dar asta nu înseamnă că oamenii care nu au mulți prieteni nu sunt sinceri, sau invers. Nu este o regulă. Prietenia adevărată există, exact în maniera în care există și perfecțiunea. Cum altfel? subiectiv. Așa cum individual se vede perfecțiunea într-un fel, fiecare vede, simte și interpretează prietenia adevărată, în felul său. Încrederea oamenilor în oameni poate să fie mai mică sau mai mare. Dar prietenia nu este doar încredere.
Prietenia este ca unul dintre parfumurile tale preferate. Îl accepți ca tot, ca rezultat, indiferent din ce arome se compune rețeta. Nu trebuie să fii atras de aroma fiecărui ingredient. Întregul primează, iar întregul îți place, este pe gustul tău. La fel sunt și prietenii. Fiecare are ceva special, care completează ceva la tine sau care pur și simplu are puterea să declanșeze lucruri interesante. Prietenia adevărată este conceptul care combină sinceritatea cu respectul, respectul cu simțul corectitudinii, corectitudinea cu încrederea și încrederea cu sufletul. Se oprește, iar banda merge în gol, fâșâind. [08:00]
Prietenia adevărată împletește suflete.
Postarea asta ma face sa zambesc.Sunt de acord cu multe lucruri pe care le-ai scris,gandit.
Eu personal nu numesc prieten pe cineva cunoscut de putin timp. Il numesc amic.O prietenie are nevoie de timp zic eu. Pentru ca nu poti cunoaste ingredientele care formeaza acel intreg decat gradual. Necesita multe o prietenie,ca orice fel de relatie. Aveam tendinta de a tinde spre absolut in acest concept. Am incetat. Nimic nu e perfect. Trebuie facute si compromisuri intr-o prietenie. Din ambele parti. Nu stiu ce anume te leaga de persoane,ce declanseaza acea legatura. Cert e ca sufletul nu iti vibreaza decat alaturi de anumiti oameni.Si daca supravetuieste timpului,schimbarii voastre, intamplarilor,atunci devine mai buna,la fel ca vinul.
„Cert e ca sufletul nu iti vibreaza decat alaturi de anumiti oameni.”
Cred ca asta poate fi foarte bine o definitie cat se poate de originala pentru prietenie, asa cum o vad eu.
Tu le spui amici, eu le spun cunostinte :)
Se poate insa si altfel, sa pleci de la ideea ca orice nou-cunoscut iti este prieten, pana ajungi sa crezi contrariul (dupa un timp). Intr-un fel, ca la tribunal, utilizand prezumtia de nevinovatie pana la anuntarea verdictului. Ar putea sa fie si asa…
Ar putea.Acum tine si de firea fiecaruia.Increderea se castiga,nu se ofera pe tava.Trebuie sa ne si protejam oleaca,nu?
Sigur ca trebuie, dar nici nu pot sa spun ca as pierde ceva daca dau credit unui nou cunoscut, nu ma costa nimic, increderea se da gratis si se intretine.
Aoleu ! Am uitat ! Suntem macar prieteni pe Facebook sau am uitat sa te invit ? Sa stii ca daca am uitat nu am facut expres, doar ca am contul de ff putin timp plus nici macar nu-l verific asa de des. Tot ce sper e ca tu nu pui asa de multe poze cu pisici ca atatia altii din prietenii mei de Facebook, ca nu stiu daca mai rezist la inca un prieten iubitor de pisici !
Abia acum am vazut ca tu de fapt nu-mi erai prieten ! Si eu care eram sigur ca erai deja…a trebuit sa rectific imediat aceasta neintelegere !
Din fericire pentru oricine, nu pun poze cu animale. Mie-mi place natura, munti, paduri, verde, aer.
Iubesc animalele dar cred ca locul lor nu este pe facebook :)
Acum suntem prieteni SI via Facebook, tu-mi esti prieten deja de cativa ani si sunt convins ca stii deja. Vreau doar sa punctez asta.
Prietenia e pt mine o padure vergina din alea pe care tie ti place sa le explorezi…am doar putini amici. As putea sa am dar din motive obiective prefer solitudinea.