Puterea este capacitatea fizică, morală sau intelectuală de a acționa sau de a realiza ceva. De a face. Voința este funcția psihică ce se caracterizează prin orientarea conștientă a omului către realizarea unor scopuri. Către a face. Voința se poate confunda și cu efortul depus pentru realizarea scopurilor propuse. Iată că între putere și voință nu sunt diferențe de fond prea mari. Voința și puterea converg negreșit către a face. Într-un fel sau altul, cele două noțiuni reprezintă unul și același lucru; puterea este voință și voința este putere, de orice natură ar fi ea. Oamenii sunt genetic dotați cu voință, implicit cu putere.
Ne naștem sinceri și puri. Sinceritatea noastră desăvârșită durează câțiva ani. Cam până când realizăm că îndoind adevărul putem obține cu mult mai ușor ceea ce ne dorim. Totul începe cu o mână de bomboane și se termină cu sume grosolane de bani. Acceptăm și primim minciuna în viețile noastre, într-o pocnire de degete; unii fără să se mai gândească vreodată la cum ar fi viața fără ea. Nu numai că nu se gândesc, dar uită că se poate și altfel. Evident, o minciună este ca un bulgăre de zăpadă prăvălit. Acumulează din ce în ce mai mult, se hrănește cu alte minciuni. Sinceritatea devine ceva total străin, iar balul mascat ia treptat locul adevăratei scene. Unora le place mult.
Ne naștem frumoși. Nu cred că am întâlnit copii urâți și nu cred că există. La început suntem cu toții frumoși. De ce nu rămânem așa? Pentru că substanțele care ne compun sunt diferite. Alimentația este diferită, în speță dezvoltarea va fi diferită. Trăsăturile feței sunt influențate și ele de alimentație, dar mai ales de modul în care percepem realitatea. Este destul de simplu. Cu cât stăm mai încruntați cu atât mai mult ne urâțim. Cu cât mai des ne strâmbăm, cu atât mai strâmbe ne vor fi liniile feței. Invers, cu cât mai senini suntem, cu atât mai fine ne vor fi trăsăturile. Zâmbim des și sincer, nutrim splendoarea trăsăturilor. Noi suntem arhitecți noștri, dar asta nu mai este o noutate pentru nimeni. Unora nu le place deloc.
Ne naștem puternici. Din milioane de posibilități, spermatozoidul care ai fost odată, prin cea mai puternică voință, a devenit ceea ce ești. Cine a făcut asta? Adevăratul Tu. Aparent neajutorați, ne naștem ca urmare a puterii infinite care zace scrisă în codul nostru genetic; în firea noastră. Aceeași voință și putere ne ajută să învingem gravitația, ridicându-ne în picioare. Ne ajută să învățăm să articulăm, să vorbim, să citim, să scriem, să orice. Putere și voință. Iar după câteva decenii de viață, mulți se declară lipsiți de putere sau lipsiți de voință. Deși ele nu se pot pierde, sunt scrise în adâncul nostru, în codul genetic uman. Și atunci, ironie să fie faptul că mulți adulți sunt mai slabi ca pruncii?
Natura i-a dat omului putere pentru a se folosi de ea, cu condiția să le mutăm pe toate din loc în folosul nostru, nu împotriva noastră.
Totusi, cf ce-i in mana nu-i minciuna, am pe undeva impresia ca un ban in mana e cat se poate de real si de loc iluzoriu…chiar daca poate veni oricand un magician sa-l faca sa dispara, inclusiv un magician tehnolog care in loc de monezi sa fi inventat carduri si conturi, inclusiv Bitcoin…da, totusi cred ca ai si tu pe undeva dreptate, acea moneda de tip Bit mie personal chiar mi se pare destul de iluzorie…
Banul in mana este cat se poate de real.
Mijloacele prin care il dobandesti pot fi diferite.
Ne nastem egali,dar circumstantele sunt diferite pentru fiecare.Ce e frumos pentru unu e urat pentru altul,ce e putere pentru cineva e slabiciune pentru altcineva,ce e minciuna pentru cativa e un mijloc pentru multi.Cred ca fiecare om detine putere,vointa,frumusete,sinceritate intr-un anumit cerc social.Si totul tine de modul de a privi lucrurile.