Întreb ca un outsider. Nu obişnuiesc să merg la biserică. Nu mi-a interzis nimeni să intru în biserică, dar pentru că nici ai mei nu au făcut cărare bătută spre Lăcaşul Sfânt, am crescut aşa. Nu pot să spun că am o reticenţa faţă de instituţia credinţei, chiar nu. Şi nici faţă de oamenii care obişnuiesc să treacă pragul Altarului. Uitându-mă în spate, realizez că în afară de câteva nunţi şi alte câteva înmormântări, nu am fost la biserică. Nici nu ştiu de ce, dar este cert că nu am simţit niciodată chemarea; nici necesitatea de fi ascultat atunci când mă rog. Dar oamenii de ce merg la biserică?

Eu nu obişnuiesc să merg, iar faptul că mulţi cunoscuţi de-ai mei sunt în aceeaşi situaţie, mă determină să cred că nu este chiar atât de grav. Eu nu, cunoscuţii mei nu,  dar sunt mulţi, foarte mulţi, cei care obişnuiesc să meargă constant la biserică. Şi să nu crezi că sunt doar persoane în vârstă. Nu. Am cunoscut oameni de-o seamă cu mine care se roagă la biserică sau care merg cel puţin o dată pe lună să le asculte Dumnezeu gândurile. I-am întrebat de ce. Pe langă eterna ridicare din umeri şi trecerea buzei de jos peste cea de sus, răspunsul a fost mai mereu acelaşi: să ne ajute Dumnezeu să…

Nu vreau sa fiu răutăcios şi nu voi fi. Dar chiar şi aşa nedus la biserică ştiu că tot ceea ce ţine de Divinitate şi de credinţă este exclusiv orientat către suflet şi mântuirea lui. Ori în momentul în care tu mergi la biserică să te rogi doar pentru că în felul acesta Dumnezeu te va ajuta, păcătuieşti. Păcătuieşti pentru că ai aşteptări, pentru că nu te rogi pentru mântuirea sufletului şi te rogi pentru creşterea bunăstării. Aşa nedus la biserică mai ştiu şi că acumularea materială nu are ce căuta lângă credinţă. Aşa scrie în cărţi…

N-am auzit pe nimeni care să spună că a mers la biserică pentru că se consideră păcătos. N-am auzit pe nimeni că a mers să se roage ca păcate sale să fie iertate. Şi odată iertate să-şi permită gândul la o şedere placută în Rai după moarte. Nu asta era esenta religiei? Ba da, sigur. Dar cum iertarea păcatelor nu vine cu nimic în traistă, creştinii s-au adaptat, se pare. Se roagă pentru sănătate, pentru noroc, pentru case, terenuri sau direct pentru bani. E mai simplu aşa.

Ajutând o mamaie să-şi care traistele de la uşa liftului la uşa apartamentului, am fost binecuvântat cu promisiunea că în Sfânta Duminică se va ruga pentru mine. Să mă ţină Dumnezeu sănătos, frumos şi să-ţi dea şi bani, mamaie, că eşti băiat tânăr. Pentru că, nu-i aşa? ce rost are să fiu sănătos şi frumos dacă mor de foame…Tu când ai fost ultima oară la biserică şi de ce? [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Poţi să ai orice vrei dacă renunţi la convingerea că nu poţi să ai orice vrei.