E insuportabil. Ridic mâna de pe mouse și-mi frec degetele de palma udă. Trec ulterior dosul palmei peste fruntea îmbrobonată de sudoare, apoi mă șterg grosier pe blugi. Nu mă ascund pentru că nu am de ce. În plus, nu mă vede nimeni, pot sa fac ce vreau. E prea cald. Mi s-a uscat gâtul de sete, dar am impresia că toată apa pe care o beau se duce direct în frunte și iese prin piele. Pufăi încercând să suflu către palmele umede. Parcă s-au racit puțin.
Închid ochii și trec fiecare arătător peste pleoape, iar apoi admir firicelul de sudoare cum se prelinge încet către palmă – sudoare Mă șterg din nou pe blugi și repet procedura, de data asta acțonând asupra sprâncenelor. E uimitor câtă apă poate reține un amărât de smoc de păr. Îmi trec cealaltă mână peste mustață și peste barbă și constat că fruntea este udă din nou, iar pe tâmplă mi se scurge un firicel subțire. Nu mai rezist – sudoare.
Am tricou, pantaloni scurți și teniși, cea mai de vară combinație cu putință. E prea cald. Mă deslipesc de spătarul scaunului, iar tricoul este ud leoarcă. Lipit perfect de spate, bumbacul îmi dă o senzație ciudată de mâncărime combinată cu silă. Duc o mână la spate, apuc tricoul de guler și încep să-l scutur lent. Ah, în sfârșit răcoare – sudoare. Accelerez mișcările și-mi dau puțin capul pe spate, oprind timpul. Parcă merit mai mult. Mă ridic de pe scaun dezlipind cu greu blugii de pe scaunul de imitație scumpă de piele. Apuc tivul tricoului cu ambele mâini și-l mișc energic. Vai, în sfârșit răcoare. Apa din tricoul meu începe să se răcească, iar cea de pe spate începe să absoarbă căldura corpului. Vis. Fac o pauză încercând să stau suficient de curbat pe spate astfel încât tricoul să nu se lipească din nou.
Îl prind cu ambele mâini încă o dată și repet procedeul. Simt binecuvântata răcoare până la ceafă. Și pentru că mă obișnuiesc foarte repede cu binele și vreau mai mult, încep să-mi mișc bazinul în față și în spate, facilitând astfel tranzitul aerului în și prin blugi. Sudoare. Asta este maximum posibil pe care-l pot obține fluturându-mi hainele. Uimitor, dar funcționează de minune. Nici nu vreau să mâ gândesc ce-ar putea fi în mintea unuia care mi-ar vedea exoticul dans de răcorire. Sigur, lucrurile ar fi fost mult mai lejere dacă aș fi beeficiat de un montaj aer condiționat de lux, dar mă mulțumesc și cu ce am. Încep să îi conștientizez utilitatea și nevoia devine acută – nu mai vreau sudoare.
Nu-ți da aere, dă-ți aer condiționat.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Te invit la o Leapsa, ori asta ultima ori alta care-ti place din ultimele postate de mine, daca ai chef.