Doctorul Garrigan, un scoţian obişnuit ajunge în Uganda, regiune dezafectată, imediat după lovitura de stat care i-a permis tiranului Idi Amin să preia preşedenţia şi frâiele armatelor locale. Afacerea pare a fi de lungă durată, aşa că deşi nu îi place să recunoască, va începe să se familiarizeze cu conditiile precare în care îşi va desfaşura activitatea din următorii ani – Ultimul rege al Scotiei.
Aci, in Uganda, parca tot ceea ce a invatat despre boli, in Scotia sau in America, unde a studiat, nu il ajuta cu nimic. Aici bolile sunt dintre cele mai grave, iar simplele accidente pe care le trata pe alte meleaguri, s-au transformat in cazuri pe viata si pe moarte: intepaturi de muste, muscaturi de serpi veninosi, paienjeni, scorpioni si alte otraviri. In Uganda nu exista posibilitatea ca o intepatura de tantar sa fie inofensiva si pana a doua zi dimineata sa uiti de ea. Nu! Aici orice gaza te poate ucide, orice broasca te poate otravi. Pe langa animalele mici, exista intotdeauna pericolul de a sfarsi intre coltii unei feline uriase. Ultimul rege al Scotiei
Desi a fost tentat sa participe la studiile realizate de colegii sai americani pe pacientii „fara sanse”, el refuza. Continua sa isi faca foarte bine treaba in timp ce noul presedinte, Idi Amin, decimeaza populatia si inchide toate afacerile strainilor in Uganda. Doreste cu orice pret ca Uganda sa devina independenta. Solutia sa: ruperea tuturor conexiunilor cu japonezii, chinezii, englezii si asa mai departe. Printr-o conjunctura mai mult decat norocoasa, Garrigan ajunge sa fie doctorul personal al dictatorului Idi Amin. Intr-una din zile primeste insa o propunere care il va soca: sa il omoare pe presedintele Ugandei, Idi Amin. Propunerea vine de la sotul femeii pe care doctorul Garrigan o tot curteaza in ultima vreme.
Asa este lumea in Africa, nebuna pana in maduva oaselor. Si daca vi se pare ca evenimentele se succed prea rapid, este firesc: Garrigan povesteste totul intr-un jurnal. Asa ca lucrurile scrise uneori suna straniu, se intetesc sau se ineaca. Actiunea se petrece asemenea unui puls nesigur. Amintirile vin ca gloantele dintr-o mitraliera. Toate odata.Care va fi raspunsul lui Garrigan? Il gasesti in Giles Foden – Ultimul rege al Scotiei.
***articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.
Morala: Primii oameni au apărut în Uganda.
N-am citit cartea, insa am vazut filmul. Foarte tare!… Imi imaginez ca romanul e si mai bun, date fiind subtilitatile literare pe care filmele, in general, le pierd pe drum.
Eu nu am vazut filmul, insa am auzit de el. Am inteles ca a luat nenea si Oscar in 2007 pentru interpretarea actorului principal.
Cartea este foarte tare! pe langa actiunea pe foarte multe planuri, am aflat o gramada de lucruri despre cotidianul africanilor. Este o carte buna!
interesanta si cartea si ritmul in care ai scris recenzia! m-ai convins :)
Am vazut filmul de 2 ori chiar, dar de abia astept cartea, care este la o aruncatura de mana de mine! :))
Pai intinde mana, ce mai astepti?:)
Sa termine cartea pe care o citeste acum :)
conflictele din Africa tot timpul au reprezentat un punct sensibil pentru mine, mi se pare ca Africa e un fel de Cenusareasa care are mult prea multe mame vitrege care profita de ea. multumesc de recomandare:)
Esti binevenit.
In Africa toate principiile sunt date peste cap insa capacitatea lui Foden de a manipula informatiile dobandite, este de geniu.
sunt convins ca e geniala cartea. filmul a fost foarte bun. dupa cum am mai spus, un film bun nu poate fi facut altfel decat dupa o carte geniala
Nu mereu se intampla ca dupa carti foarte bune sa se faca si filme la fel de bune. Cel mai iubit dintre pamanteni a fost un fiasco, filmul. Cartea insa este una dintre cele mai bune carti romanesti pe care le-am citit pana acum.
Da, stiu, romanii nu intra in discutie :)
Dupa ce voi vedea si filmul promit ca revin cu paralela facuta intre cele doua, carte si film.
Ultimul film bun facut dupa o carte foarte buna a fost „City of God”. Ramane de vazut :)
mie mi-a placut mult filmul, si cred ca e cartea foarte buna. Conteaza viziunea regizorului. Nu e obligatoriu ca filmul sa iasa bun daca cartea e buna. Dar cand filmul e bun, si cartea e buna. – parerea mea, dupa experiente anterioare.
„Cel mai iubit dintre pamanteni” este o carte tare. Nu sunt curios de film, de obicei filmul scurteaza povestea, imaginile transmit 1000 de cuvinte, se omit multe detalii.
Razvan, conteaza si viziunea regizorului, dar de cele mai multe ori viziunea regizorului limiteaza perspectiva publicului asupra universului creat de autorul romanului.
Asta doream sa subliniez :)
Hmmm, n-as putea spune ca sunt prea fascinata de universul african, dar am incredere in gusturile tale in materie de carti. :)
Este fascinant, pentru ca este diferit si necunoscut. Macar prin prisma acestui lucru sa te simti atrasa :)
Îmi place să descopăr ce cărţi şi-au ales şi ceilalţi vALLuntari, iar cartea asta pare… altfel… într-un sens bun :)
Da, exact asta am simtit si eu cand am deschis cartea pentru prima data. Ca este altfel.
In fond, este aparuta sub logo-ul „colectia de buzunar” ceea ce o face oarecum diferita.
Interesant!! Merci pentru recenzie – m-ai facut sa imi doresc sa citesc cartea :)
Eu pot doar sa adaug 3 minute in cadrul campaniei:)!
rux
Nu cele trei minute sunt importante, ci miscarea de instigare la cultura. Asta este o afacere pe termen lung. Adica mult mai buna :)
:) ei bine ai dreptate – sper ca aceasta campanie sa atraga cat mai multe persoane care nu stiu ce inseamna placerea de a citi o carte si sa se alature grupului celor care apreciaza lectura la adevarata ei valoare:D!
ce ciudat este ca … lucruri atat de normale candva acum au inceput sa devina trenduri.. si asa mai departe. mereu uit ca multi habar nu au ce inseamna sa… citeasca.
hehe:D
Exprimarea ta este putin gresita. Daca cititul devenea trent, ar fi insemnat ca „e la moda” sa citesti. Lucru care nu se intampla.
Poti inlocui „trenduri” cu „cercuri restranse” ca sa reflecte realitatea :)
Acum avem internet, filme, playstation si wee. La un film te uiti in 2 ore, o carte o citesti in x zile. Avantaj film :)
Sunt de parere ca daca lecturile obligatorii din generala si din liceu s-ar actualiza, ar fi mult mai bine. Dar atata timp cant si in generala si in liceu se continua promovarea unor romane varza, este normal ca acesti copii sa creada ca toate cartile sunt la fel de fade precum lecturile din liceu. Este un cerc vicios.
Nici macar nu imi apartine – exprimarea… trebuia sa pun ghilimele.. ce e drept. Dar asa este ea prezentata in media..
Pe vremea mea erau lecturi faine (poate nu chiar toate, dar depinde si de persoana, bineinteles).. acum nu stiu.. mai exista asa ceva?.. adica lecturi obligatorii? (glumesc.. nu-mi plac manualele alternative nici macar ca format. habar nu am ce mai e prin programa .. hehe).
Ah… si daca e sa ne luam dupa filme.. iti dai seama ce amuzante rezumate s-ar face la anumite opere literare?:) haha
Pe vremea mea nu erau lecturi atata de atractive, motiv pentru care nici nu prea am citit in tinerete :)
Cum suna „in tinerete”. Nu prea am citit cand eram minor, cred ca suna mai bine :)
Trebuie sa recunosti ca datorita mie citesti atat de mult acum! :))))
dadadada :)
Recunosc!
eu n-am citit cartea inca, dar am vazut filmul si mi-a placut tare mult. citindu-ti recenzia, mi-am amintit ca uitasem de carte. thanks!
Eu nu am vazut inca filmul, dar il am pe lista :)