Sunt fumător, dar în prezent asta nu mai înseamnă nimic. Prea mult m-au plictisit eternele mii de motive pentru care trebuie să te laşi de fumat. Am să încerc să formulez, câteva motive pentru care nu ar trebui să te laşi de fumat. Nici tu, nici eu. Nici dacă te vei apuca, nici dacă ești fumător. Nu vreau să fac apologia fumatului, dar simt nevoia să exprim faptul că din alte puncte de vedere, fumatul nu este nociv. Deloc. Nu sunt medic şi niciodată nu am vrut să fiu. Chiar dacă uneori în cei şapte ani de-acasă mama-mi sugera că ar trebui să fiu unul.
Ei bine nu sunt medic, sunt fumător şi atât în contextul de faţă. Toată lumea încearcă să oprească fumatul. Pachetele de ţigări vor ajunge să conțină poze din ce în ce mai macabre. Pachetul tot va fi o poză ce imortalizează un gât făcut franjuri de o roată de tren. Fără spații pentru printarea mărcii. Pe singurul centimetru pătrat de piele lămasă intactă în urma contactului cu roata de tren, nefericitul personaj va avea un mic tatuaj. Abia se vede. Aşa se va printa marca ţigărilor pe viitor. La ce bun, fir-ar să fie? Dacă vreau să fumez, îmi cumpăr ţigări sau mi le fac. Indiferent de marcă, indiferent de cât de porno sau horror este poza pe care se dau bani ca să fie acolo. Nu se sperie fumătorii aşa uşor, indiferent cât de macabru sună Fumatul poate ucide!
Toată lumea încearcă să oprească fumatul, de parcă n-ar fi conştienţi de faptul că gustul cafelei se schimbă când este combinat cu aroma tutunului. Şi cel al tăriei. Nimic nu se compară cu asta, toți fumătorii o ştiu. Poate că ei nu ştiu, dar altfel trece timpul când aştepţi un prieten, autobuzul, să intri la un interviu. Nefumătorii pur şi simplu așteaptă. Stau practic degeaba. Fumătorii cântăresc altfel acest stat degeaba. Îşi aprind o ţigară. Nu este vorba despre faptul că a fuma o țigară înseamna a face ceva. Dar parcă trece timpul altfel. Iar la interviu parcă eşti mult mai calm. Autobuzul vine parcă imediat. Timpul trece altfel.
Primii prieteni de la birou cum ţi-i faci? Fumând o țigară împreună. Primii prieteni din facultate? Tot cam la fel. Dacă eşti nefumător ştii că cele mai interesante găşti se fac la ţigară. Dacă eşti fumător ştii că la ţigară sunt cele mai interesante discuţii. Pentru că ajung şi nefumătorii să fumeze, dacă asta înseamnă să inhalezi fum. Nimic nu se compară cu discuţiile tip la o ţigară. Indiferent dacă ţigările au sau nu au reclamă la televizor. Pentru că nu au. Dar asta nu înseamnă că rata fumătorilor a scăzut. Ba din contră. Nu este in regulă să incurajăm fumatul, dar nu poţi să opreşti un om să facă ceva legal. Fumatul este legal, nu?
Aparent nu, pentru că legile din ultima vreme ajung să oblige la plantarea toaletelor pentru fumători. În curând fumătorilor le va fi interzis să folosească aceleaşi toalete cu nefumătorii. Va fi ilegal. Separate. Oamenii vor sta în staţiile de autobuz aşa: nefumătorii, foarte puţini la număr, în aer proaspăt; fumătorii, foarte înghesuiţi într-o gheretă de trei pe trei. Închisă. Amenda va fi usturătoare pentru cel care lasă uşa deschisă. Nefumătorii vor aştepta Autobuzul de Centru pentru nefumători. Fumătorii vor aşteapta confortabil Autobuzul de Centru pentru Fumători. Iar restaurantele nu vor mai putea fi vizitate de fumători. Nici cluburile, nici barurile. Doar cafenelele. În curând fumătorii nu se vor mai putea căsători cu nefumătorii. În acelaşi timp va fi legalizată însă căsătoria între oameni şi animale domestice. [A se interpreta ca un pamflet]
Cine are puterea să spună ce este sau nu normal. Ce înseamnă normal? De ce este anormal ca adulţii să fumeze? De ce consumul de pâine este mai puţin nociv decât fumatul? Dar salamul, salamul este sănătos? Fastfoodul este? Apa de la robinet este? Eşti fumător? Nu fumezi? De ce? [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi!]
Morala: Fumatul mă omoară lent. Dar am şi răbdare, am şi tutun.
Da, si idiotii te pot ucide ( in trafic de exemplu), mai sigur decat fumatul, si nu vad pe nimeni care sa-i interzica!!!!
Eu fumez pentru ca-mi place. Si nu, nu vreau sa ma las. Mergem la o tigara, Razvan?
Mergem draga mea Michelle, oriunde vrei. Dau eu o fuga pana la tine, sau vii tu cu camila? :))
Si eu sunt fumator, si eu am o gramada de rationamente pt a explica de ce nu ma voi lasa de fumat, insa totusi in acelasi timp stiu ca dependenta de nicotina este o addictie destul de severa, (atat fizica la nicotina + si psihologica la tigara in sine, adica pe mine nu m-ar satisface de ex un plasture de nicotina niciodata), si nu e prea misto sa fii dependent de diverse chestii, inclusiv substante, plus ca este si nociva intr-un mod mai general asa pe termen lung, desi poate ca nu ff concret in sensurile alea imediat oribil de sperioase care se vad in pozele astea de reclama ca sa ne lasam de fumat. Eu as fi vrut ca ideal sa nu ma fi apucat de fumat niciodata, insa m-am apucat de fumat cand aveam 19 ani, si efectiv am facut-o dintr-o tampenie, inca nici macar din vreo convingere asa mai personala, ci pur si simplu ca sa tin companiei unui fumator si sa imi gasesc ceva in comun cu el la acea vreme. (Ala s-a lasat de fumat de mult intre timp.) Stiu ca poate fumatul nu are consecinte chiar atat de infioratoare (pt mine si societatea) cum ar avea, de ex, addictia de crack cocaina sau de alcool, pe de alta parte de ce sa fiu addict si de asta ? Adica de ce sa nu ma multumesc sa fiu addict doar de love, sex, sau vreo alte 2 fetishuri pe care le am ?
Eu tot ce pot sa comentez la nivel de Internet nu va fi „lasati-va de fumat”, pt ca efectiv m-as simti cu musca pe caciula sa zic asa ceva, dar chiar as dori sa spun celor tineri, daca trece pe aici si citeste vreun tanar real mai tanar, sa NU se apuce de fumat, (desigur nici de alcool in exces, nici droguri ilicite absolut de loc), dar chiar sa depuna ceva efort, chiar la nivel de facut ceva research pe Internet, sa-si gaseasca alte addictii care in mod real poate sunt mai putin daunatoare pt ei insisi si chiar societate.
Si eu sunt constient de toate relele pe care le provoaca nicotina sau dependenta de orice fel. Dar bunicul meu a fumat 60 de ani si nu a murit din aceasta cauza. NU numai fumatul te poate ucide. Ma enerveaza marsul asta anti-fumat sau fumatori. Atat :)
Nu atat nicotina e periculoasa, ea creeaza doar dependenta, grudonul e. Tartrul care se depune pe plamani. In rest, ce sa spun? Si eu sunt fumatoare.
Am cunoscut un batran care avea 80 de ani, fuma din tinerete, mahorca grea, intr-o vreme ajunsese si la 2 pachete, ba chiar sarea de si… traia. Depinde de organismul fiecaruia, la urma urmei. Pe mine ma irita nu atat campaniile anti-fumat, cat discriminarile si ipocrizia. Cei mai multi isi imagineaza ca daca interzic fumatul sau fac tarcuri pentru fumatori, numarul dependentilor va scadea. Se insala. Pana la urma, fumatorii nu sunt chiar o minoritate…
Exact despre asta vorbim. Asta este esenta problemei. Indiferent de campanii/guri rele/numarul mortilor un om decide ca e bine sa fumeze sau nu, de unul singur.
Fumatorii nu sunt nici ciumati nici retardati sau anti-sociali. Sunt oameni.
Nu, nu sunt fumătoare. De ce? Pentru că n-am fost deloc tentată de țigări pe când aveam vârsta la care majoritatea se apucă de fumat (în adolescență, adică). Iar acum, scuză-mi formularea, mi s-ar părea o prostie să mă apuc.
N-am nimic împotriva fumătorilor,nu-i discriminez, nu vreau să-i închid într-o gheretă, dar de câte ori aud pe cineva că vrea să se lase de fumat,îi încurajez pornirea. Nu vreau să fiu foarte gravă, dar legându-mă de un comentariu de-al tău, voi spune că ambii mei bunici (fumători înrăiți) au avut cancer la plămâni și asta a avut urmările pe care le bănuiești. Sigur că e o boală care poate apărea fără să fi fumat vreodată, însă știi și tu și, probabil, știe orice fumător care sunt riscurile fumatului îndelungat. Or fi și mici plăceri, nu neg, așa că dacă o riguroasă analiză SWOT a situației îi face pe fumători să continue, eu n-am nimic de comentat :)
Am însă ceva împotriva celor ce fumează pe stradă. Nu e plăcut deloc să înghiți fumul de țigară al unei persoane în spatele căreia te nimerești pe un trotuar. În rest, fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea, atăta timp cât nu îngrădește libertatea celuilalt (cam așa era, nu? :) )
Nici sa nu te-apuci de fumat, pentru ca nu merita. In ciuda tuturor micilor delicii pe care ti le ofera, sunt de parere ca este mai bine sa fii nefumator. DAR :)
Vreau sa te gandesti in profunzime la urmatoarea speta. Eu sunt alergic la parfumul marca x. Intamplarea face ca acest parfum sa fie unul foarte raspandit, de larg consum. Pe trotuar, in fata mea, zilnic galopeaja june date peste masura cu acest parfum. Care mie nu-mi place, imi provoaca greata. Au ele vreo vina ca nu imi place mie parfumul? Este ilegal sa il foloseasca? Imi ingradesc ele libertatea de a respira aer proaspat? De ce este corect sa judec aceasta speta DOAR din punctul meu de vedere? Putem sa ne gandim la un punct de vedere comun. Vrei? :)
Cred că n-am privit problema din același unghi, dar poate ne lămurim acum :)
Ceea ce voiam eu să subliniez era existența fumătorului civilizat și a celui necivilizat. Mie nu mi se pare foarte ok să fumezi pe stradă.
Făcând referire la problema ta cu parfumul, pot spune că privind așa lucrurile, ai dreptate. Ambele acțiuni (fumatul și purtatul unui parfum) pot fi deranjante, doar că e o diferență : purtătoarele acelui parfum n-au de unde ști faptul că ție nu-ți place, că îți provoacă diferite reacții, pe când fumătorul e (sau ar trebui să fie) conștient de faptul că nimănui, nu doar nefumătorilor, nu-i pace să fie învăluit într-un nor de fum înecăcios. Uite, te întreb pe tine, fumător fiind: nu te deranjează să treci printr-un loc aglomerat, de exemplu, și brusc să te izbească un val de fum proaspăt expirat de cineva? Dacă nu, înseamnă că teoria mea nu stă în picioare, deci ar trebui interzise și parfumurile :)
Ideea e că ar trebui să încercăm să ne deranjăm cât mai puțin unii pe alții, iar dacă știm că acțiunile noastre au mari șanse să-i deranjeze pe ceilalți, ar trebui să ni le controlăm.
Da, asa este.
Insa deranjul mare este ca fumatul civilizat nu se mai poate realiza decat acasa la tine. Nu ai voie sa fumezi pe strada, in statia de autobuz, in restaurant, in unele baruri, in tren, aeroport, avion sau autobuz, in magazin si asa mai departe.
Semnalul pe care eu l-am tras era legat tocmai de megaingradirea dreptului de a fi liber fumator :)
Pana la urma este vorba despre omenie, in cazul de fata. Pentru ca nu imi voi aprinde tigata fiind inconjurat de 10 oameni nefumatori.
Cred că e un subiect ce poate fi dezbătut la nesfârșit. E ca în bancul cu rabinul: toată lumea are dreptate. :) Depinde de unde privim lucrurile.
Asa este. Toata lumea, mai putin cei care vor neaparat sa profite de pe urma restrangerii libertatii altora :)
Eu te înţeleg perfect. Şi înţeleg perfect această răzvrătire, ca să zic aşa, a ta împotriva campaniilor antifumat vis a vis faţă de ce îţi place ţie să faci. Şi când spun că înţeleg perfect motivele pe care le-ai expus mai sus o fac pentru că am la bază experienţa unor ani buni de fumătoare înrăită.
Oh, da! Cât de mult îmi plăcea să fumez! Ce gust avea cafeaua dimineaţa însoţită de măcar trei ţigări din care trăgeam cu poftă! Ce cool mi se părea când în pauzele dintre cursuri fumam cu colegii mei în barul de la etajul doi al clădirii de la electromecanică! Ce gust grozav aveau ţigările dacă le fumam în timp ce bârfeam cu prietenele despre ce a făcut cutare sau cutare etc! Ce repede trecea timpul când fumam atunci când aşteptam să se întâmple ceva anume sau să apară cineva anume! Dar mai ales cât de cool mi se părea când scoteam rotocoale de fum, ba chiar ajunsesem o expertă în „sportul” acesta fiindcă mai întâi scoteam un rotocol mare de fum prin care suflam la repezeală altele mai mici şi cu cât numărul rotocoalelor mai mici era mai mare, cu atât măiestria mea era mai mare. Ba chiar mişcarea în sine îmi părea grozav de sexi şi am fost super convinsă mult timp că nimic nu m-ar convinge să mă las de fumat căci, vai, cât de mult îmi plăcea.
Şi totuşi, azi am aproape 4 ani de când am renunţat. Nu am să fac acum vreo campanie antifumat că sunt conştientă că nu asta îţi doreşti acum. Când ai să doreşti întradevăr să renunţi o vei face pur şi simplu pentru că aşa vrei tu şi nu fiindcă există campanii sau teorii antifumat.
Însă, ideea este asta. Îmi pare grozav de bine că nu mai fumez. Chestia e că simt că în aceşti 4 ani am întinerit cu cel puţin 10! Şi nu doar fiindcă inima îmi bate mai bine, sau fiindcă nu-mi mai scuip plămânii ori fiindcă dinţii îmi sunt albi de la ultimul detartraj sau fiindcă dimineaţa nu mă mai trezesc cu gustul acela de cocleală în gură ori că mi-au dispărut uşoarele pete maronii de pe frunte pe care trebuia să le acopăr mereu cu fond de ten. Nu, toate astea la un loc (şi nu e puţin lucru pentru o femeie) nu fac cât independenţa de a nu mai fi legată de spaima de a rămâne fără ţigări, de groaza care mă apuca atunci când mă trezeam noaptea şi mă scotoceam prin toate poşetele, sertarele, buzunarele după câte o ţigare mototolită, nu mai sunt dependentă de fuga în toiul nopţii când, în plină iarnă, îmi trăgeam repede un palton peste tricou şi încălţam în picioarele goale bocancii ca să ajung la chioşcul din colţ să-mi iau un pachet de ţigări. Azi sunt independentă de calculele pe care mi le făceam când ajungeam în supermarket şi întâi de toate îmi puneam deoparte banii pentru un cartuş de ţigări (că deh, să-mi ajungă pentru o săptămână) şi abia pe urmă îmi făceam cumpărăturile pentru casă. Sunt independentă de nevoia de a cerşi vreo ţigare de la cineva atunci când eram în pană, întâmplător, de ţigări.
Chestia e că azi mă simt atât de bine încât, de multe ori stau şi mă întreb ce naiba am avut în cap de nu am renunţat mai de mult. Să nu mă înţelegi greşit. Nu regret că am fumat. Regret că am fumat prea mult şi că mi-am refuzat mie însămi atâtea zile când m-am simţit realmente foarte bine.
Te înţeleg perfect dar şi Renata are maxim de dreptate atunci când afirmă că nu e deloc obligată să inspire fumul expirat de alţii.
Coincidenta sau nu, si eu te inteleg aproape perfect.
Pentru ca am unele dificultati pe alocuri :)
Nu stiu ce legatura are faptul ca „fumatul este cool” in toata afacerea asta. Au trecut probabil mai bine de zece ani de cand eu personal nu mai consider ca fumat este cool. Fumatorilor nu li se pare ca fumatul este cool. Categoric nu. Nu din punctul meu de vedere si nici al fumatorilor pe care ii cunosc eu. Niciunil nu considera ca fumatul este cool.
In alta ordine de idei, cred ca amandoi suntem de parere ca fiecare organism reactioneaza in alt fel la fumat. Ceea ce inseamna ca pentru unii, faptul ca sunt sau nu fumatori, nu atrage cu sine transformari grave la nivel fizic sau psihic. Indiferent de cand fumeaza sau cat fumeaza. Iti vorbesc din perspectiva unui care fumeaza de circa un deceniu si jumatate. Nu ma regasesc in cele descrise de tine :) Si sa nu-mi spui ca este vorba despre gradul de „înrăială”. :)
Daca renata are dreptate, inseamna ca parfumul despre care vorbeam trebuie scos de pe piata maine. Iti spun marca? :)
Eu am spus ce simțeam atunci. Adică atunci, în perioada aceea, eu pe mine fumând mă vedeam foarte cool și simțea eu atunci că este mișto.
Desigur că azi nu mai simt așa. Dar nici nu pot crede că cineva care are convingerea că ceea ce face este scârbos continuă în ceea ce face. Adică asta e părerea mea.
Sunt de acord că fiecare organism reacționează diferit la efectele tutunului, dar eu am ales să nu aștept să văd pe propria piele dacă reacționez diferit față de alții. Transformările există însă. De aia să fii tu convins. Până și timpul singur fiindcă trece peste tine te transformă, dar fumatul! Însă tu acum ești foarte tânăr. Hmm, mai vorbim când ai 35 de ani. Asta dacă nu renunți între timp.
Incep sa cred tot mai intens ca nu voi mai fuma la 35 de ani. Ti-o spun sincer. Dar tot un fumator convins sunt pentru cei din jurul meu :)
te cred