Am visat neîncetat când eram în comă. Fel de fel de imagini se topeau una din alta, concurând pentru centrul ringului de circ. Am visat o fermieră încălzind apa pentru baie. Am visat sângele din pântecul mamei. Am visat braţele flasce ale bunicii muribunde, împingându-mă spre cerul azuriu. Am visat temple budiste în apropierea unor râuri de munte cu apă rece. Am visat-o pe vecina mea din copilărie vândută de mamă pentru droguri. Am visat furnalul contorsionat al maşinii mele în care am ars – Gargui.
Am visat o corabie a vikingilor. Am visat nicovala unui fierar. Am visat mainile unui sculptor daltuind cu furie in piatra. Am visat sageti de flacari venind din cer, asemenea celor pe care le vedeam dupa ce luam cocaina. Am visat furtuni de foc. Am visat sticla explodand pretutindeni. Am visat un inger delirant inghetat in apa. Dar mai mult decat orice am visat-o pe ea – Gargui.
Acum dati-mi voie sa incep cu descrierea parului ei – pentru ca, sincer, va fi imposibil sa incep cu orice altceva. Parul ei era ca iederea tartareana care creste pe timpul noptii dintr-un loc atat de intunecat incat soarele nu este mai mult decat un zvon. Se revarsa salbatic in cascade de bucle atat de fascinant intunecate incat pareau ca iti vor inghiti mana cu totul daca erai indeajuns de norocos incat sa-ti treci degetele prin ele. Parul ei era atat de de bizar incat chiar si acum, ani de zile mai tarziu, ma simt fortat sa compun aceste metafore ridicole pe care stiu ca le voi regreta dimineata – Gargui.
Si ochii ei ma vor forta sa ma umilesc. Ardeau ca inimile verzi ale iubitilor gelosi care se acuza reciproc in miez de noapte. Nu, gresesc, nu erau verzi, erau albastri. Valurile oceanului frematau in jurul irisurilor ei ca o furtuna neasteptatam gata sa-l rapeasca pe marinar, sotiei. Nu, asteptati, poate ca ochii ei erau verzi, ca acele inele cu nestemate care se spune ca isi schimba culoarea conform starii de spirit a cuiva. A aparut in pavilionul de arsi cu acei ochi indescifrabili si cu parul nebun de incalcit, iar eu ma asteptam sa-si acopere gura cu mana, socata si consternata de infatisarea mea: un cocon, un buboi cu arsuri de gradul patru. Asta eram. A zambit: ai ars din nou! Nu o cunosteam, nu o vazusem in viata mea, dar se comporta de parca ne-am cunoscut in urma cu ani buni – Gargui,
Cine este femeia misterioasa? Nu pot sa va spun decat ca are 700 de ani. De ce eroul este intr-un spital? A avut un accident de masina foarte grav. Ce se va intampla cu cei doi? Ramane de vazut. De unde il cunoastea ea pe el? Ei bine, este o poveste foarte lunga. Va las pe voi sa aflati din Gargui, o capodopera a lui Andrew Davidson. Un roman care da un alt sens notiunii de „normal”, un roman care impinge limitele firesti ale existentei la extrem, iar pe cele ale iubirii la infinit.
Imposibilul poate deveni posibil, oricând.
Suna interesant.
Una dintre cele mai bun carti citite in ultimele luni. Si am citit putin…
Am cartea in biblioteca . Oare de ce nu mi se lipeste de suflet?:)
Poate pentru ca are o coperta de nisa. Nu este pentru oricine. Acelasi lucru este perfect valabil si pentru Titlu. Nu toti stiu ce este un Gargui, ca sa nu mai vorbim de concept sau de legenda.
Am citit cartea acum vreo doi ani, o primisem cadou de Crăciun de la o colegă la un joc de Secret Santa. Cartea nu a fost rea, însă recunosc cu tristețe că pe mine m-a zgâriat la ureche traducerea – pur și simplu nu „curgea” cum trebuie :(
Mie imi plac toate cartile non cliseu, si Gargui sparge limita normala a povestii. Nu. Este siropoasa, dar este o poveste de dragoste. Una dintre cele mai ciudate. Foarte buna!
uu,,daca e twisted e pe gustul meu:) o s-o citesc, promit!
Daca ai citit „Magicianul” lui Fowless sau „Bantuitii” lui Palahniuc, Gargui va completa podiumul :)
Nu e chiar genul meu, dar prezentata de tine imi pare altfel.
Recenziile mele sunt in relatie directa cu parerea mea despre carte. Am facut si recenzii pe care le consider anoste, dar doar pentru ca asa mi s-au parut si cartile. Nu au fost multe, dar au fost cateva.
In cazul de fata, mie Gargui mi s-a parut o carte extraordinata. O recomand total.
Asta e o carte numai buna de pus pe lista mea! :)
Ma asteptam sa faci o recenzie mai recenzie…Vroiam ceva mai personal! Oricum cartea o s-o citesc!
Scopul este sa atragi, indiferent sub ce forma prezinti cartea :) Mi s-a parut interesanta abordarea la persoana intai. Te transpune mai bine.
Imi place! Acum sunt si mai nerabdatoare sa o citesc. :)
Una dintre cartile mele preferate. Desi are pasaje prea complexe pentru cititorul „de rand”, este o poveste fabuloasa. Ai atat de multe de invatat din Gargui, ca nici nu stii cu ce sa incepi si cu ce sa termini.
Se zice ca Davidson s-a documentat 7 ani pentru roman.