Erau niște vremuri, cu mulți ani în urmă, în care ziua de Joi era ceva care pur și simplu nu conta. Erau niște vremuri în care desenele animate nu aveau un post al lor. Se dădeau doar la orele 17:00 o singură dată pe zi, în cursul săptămanii. Erau niște vremuri în care parcă trăiam într-o vacanță permanentă. Vremuri în care habar nu aveam ce înseamnă să fii mare. Aveam o grămadă de prieteni cu care mă jucam orice oricând, indiferent de ziua din săptămână, zilele săptămânii nu contau.

Erau niște vremuri în care ziua de Luni era o zi ca oricare alta. Poate cu un plus, pentru că ți-era dor de personajele din desenele animate care în weekend nu rulau. Nu ca acum, când este început de săptămână. Adică planificare, volum de muncă mare, clienți mulți și nerăbdători, grafice de interpretat, ore suplimentare de muncă. Erau niște vremuri bune.

Erau niște vremuri în care ziua de Marți era ca oricare alta. Puteam foarte bine să rup foile de caiet pe din două pentru cornete sau să îmi șlefuiesc piatra pentru Ruble. Fără să mă gândesc la faptul că este abia a doua zi din săptămână și simt o nevoie acută de somn. Somnul era un străin cu care nu doream să am de-a face. Erau niște vremuri bune.

Erau niște vremuri în care ziua de Miercuri era ca oricare alta. V-ați ascunselea putea fi foarte bine jucat miercurea. La fel putea și Castelul sau Țările, ce importanță avea? Weekendul nu părea departe pentru că nu conta. De ce să te fi gândit la el câtă vreme nu înseamna nimic pentru tine? Erau niște vremuri bune.

Joi era o zi ca oricare alta, nu conta. De ce ar conta în prezent? Contează, pentrucă este aproape sfârșit de săptămână; pentru că lucrurile se petrec parcă pe repede-înainte; pentru că weekendul pare mai aproape; pentru că în prezent weekendul înseamnă o pauză. Astăzi contează.

[Dacă e Joi, e voie bună!]

Astăzi contează!