Erau niște vremuri, cu mulți ani în urmă, în care ziua de Joi era ceva care pur și simplu nu conta. Erau niște vremuri în care desenele animate nu aveau un post al lor. Se dădeau doar la orele 17:00 o singură dată pe zi, în cursul săptămanii. Erau niște vremuri în care parcă trăiam într-o vacanță permanentă. Vremuri în care habar nu aveam ce înseamnă să fii mare. Aveam o grămadă de prieteni cu
Timpul, acest mister cu care deja ne-am obişnuit, trece ireversibil. Sau nu neapărat. Cert este că înapoi în timp nu a reuşit nimeni să călătorească. Fizic vorbind. Marele nostru avantaj este că avem o memorie vastă, care ne poate purta înapoi în timp oricând, nu oricât. Acelaşi salt, la nivel ideologic, îl putem executa în viitor. Ne putem imagina cum va arăta viitorul peste x ani. În viitor vreau să te plimb astăzi cititorule. Mergem
Toate cărţile care se respectă au o pagină de gardă, pe care nu figurează niciun text. E o foaie de hârtie anume făcută pentru ştergerea degetelor murdare ori pentru notarea numerelor de telefon. Indianul rupe cu grijă fila de gardă a Bibliei, găseşte că hârtia e bună, fină, îngălbenită exact atât cât să capete o înfăţişare solemnă. John umezeşte vârful creionului şi se pune pe scris.
In Clipa in care Denny se apleca peruca ii cade-n mocirla si-n balegar de cal, iar peste doua sute de turisti japonezi chicotesc si se bulucesc sa-i filmeze teasta rasa. -Pardon, zic si ma intind sa-i ridic peruca. Nu mai e la fel de alba si miroase infect, de vreme ce milioane de caini si de gaini isi fac nevoile pe-aici zi de zi. Asa aplecat cum e, cravata ii atarna peste fata, impiedicandu-l sa