Din ce în ce mai rar întâlnesc oameni capabili să dea frâu liber gândului.  Fără să se gândească la faptul că libertatea pe care şi-o permit va atrage antipatie. Fără să se gândească la repercursiuni sau ură. Aşa, pur şi simplu. Cei mai mulţi spun că apreciază oamenii direcţi, dar asta este o minciună. De cele mai multe ori acest verde în faţă este asimilat ca nesimţire sau lipsă de respect.  Pe de altă parte, dacă nu eşti direct, inseamnă că eşti ipocrit, perfid sau prefăcut. În cercuri selecte aceste carenţe sunt denumite pompos diplomaţie.

Eu sunt de părere că oamenii, deşi se bat cu pumnul în piept că acceptă şi iubesc persoanele directe, nu sunt pregătiţi pentru asta. Noi încă mergem la interviuri în costum, cu cravată, gătiţi. Încă trebuie să râdem la glume proaste. Încă facem complimente persoanelor sus puse, deşi nu asta simţim. Încă avem o jenă cînd le spunem prietenilor adevărul, uneori. De ce? Pe de-o parte pentru că aşa credem noi că este normal, iar pe de altă parte pentru că experienţa ne-a demonstrat că verdele-n faţă nu a fost bine primit. Chiar dacă a fost bine intenţionat.

Dacă-i spui unei cunoscute care a mers recent la coafor că noul său look o face să arate ca o mătură cu coadă lunga, sigur nu-ţi va mulţumi din suflet pentru sinceritate. Cel mai probabil se va innegri de supărare, iar în cele mai multe cazuri va aborda eternul românism: bine că eşti tu frumos, mă! Replica asta mă hipnotizează de-a dreptul. Şi nu este ceva tipic feminin. Bărbaţii o utilizează cu aceeaşi frecvenţă. De ce? Pentru că arta de a spune verde în faţă nu este pentru toată lumea. Ca orice artă.

Experiment: ce-ar fi ca fiecare să-şi propună ca măcar o zi pe săptămână să spună tot? Tot ce gândeşte legat de oricine. Te deranjează vânzătoarea, transmite-i ce trebuie! Ţi se pare că berea a venit prea greu de la bar pe masa ta, via chelner, transmite-i ce trebuie! Vecinul tău a descoperit bormaşina recent şi înainte de răsărit se apucă de treabă, transmite-i ce trebuie! Şeful tău vorbeşte de parcă a experimentat halucinogenele, transmite-i ce trebuie!  La sfârşitul zilei se trage linie. [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Verde-n faţă, o muzică prea tare pentru urechile sensibile.