Fericit că am prins loc liber în metrou mă așez ușor. Mă încearcă un sentiment de vinovăție pentru că eu stau pe scaun, iar în jurul meu sunt atâtea reprezentante ale sexului frumos care stau în picioare. Au trecut mai bine de șaizeci de secunde și până acum niciuna nu m-a privit în ochi cerându-mi nonverbal să-i cedez locul. Deși sunt conștient că-mi iese cămașa din pantaloni, încerc să mă așez mai comod. Dezlipesc genunchii,
