Întreb ca un outsider. Nu obişnuiesc să merg la biserică. Nu mi-a interzis nimeni să intru în biserică, dar pentru că nici ai mei nu au făcut cărare bătută spre Lăcaşul Sfânt, am crescut aşa. Nu pot să spun că am o reticenţa faţă de instituţia credinţei, chiar nu. Şi nici faţă de oamenii care obişnuiesc să treacă pragul Altarului. Uitându-mă în spate, realizez că în afară de câteva nunţi şi alte câteva înmormântări, nu am fost la biserică. Nici nu ştiu de ce, dar este cert că nu am simţit niciodată chemarea; nici necesitatea de fi ascultat atunci când mă rog. Dar oamenii de ce merg la biserică?
Eu nu obişnuiesc să merg, iar faptul că mulţi cunoscuţi de-ai mei sunt în aceeaşi situaţie, mă determină să cred că nu este chiar atât de grav. Eu nu, cunoscuţii mei nu, dar sunt mulţi, foarte mulţi, cei care obişnuiesc să meargă constant la biserică. Şi să nu crezi că sunt doar persoane în vârstă. Nu. Am cunoscut oameni de-o seamă cu mine care se roagă la biserică sau care merg cel puţin o dată pe lună să le asculte Dumnezeu gândurile. I-am întrebat de ce. Pe langă eterna ridicare din umeri şi trecerea buzei de jos peste cea de sus, răspunsul a fost mai mereu acelaşi: să ne ajute Dumnezeu să…
Nu vreau sa fiu răutăcios şi nu voi fi. Dar chiar şi aşa nedus la biserică ştiu că tot ceea ce ţine de Divinitate şi de credinţă este exclusiv orientat către suflet şi mântuirea lui. Ori în momentul în care tu mergi la biserică să te rogi doar pentru că în felul acesta Dumnezeu te va ajuta, păcătuieşti. Păcătuieşti pentru că ai aşteptări, pentru că nu te rogi pentru mântuirea sufletului şi te rogi pentru creşterea bunăstării. Aşa nedus la biserică mai ştiu şi că acumularea materială nu are ce căuta lângă credinţă. Aşa scrie în cărţi…
N-am auzit pe nimeni care să spună că a mers la biserică pentru că se consideră păcătos. N-am auzit pe nimeni că a mers să se roage ca păcate sale să fie iertate. Şi odată iertate să-şi permită gândul la o şedere placută în Rai după moarte. Nu asta era esenta religiei? Ba da, sigur. Dar cum iertarea păcatelor nu vine cu nimic în traistă, creştinii s-au adaptat, se pare. Se roagă pentru sănătate, pentru noroc, pentru case, terenuri sau direct pentru bani. E mai simplu aşa.
Ajutând o mamaie să-şi care traistele de la uşa liftului la uşa apartamentului, am fost binecuvântat cu promisiunea că în Sfânta Duminică se va ruga pentru mine. Să mă ţină Dumnezeu sănătos, frumos şi să-ţi dea şi bani, mamaie, că eşti băiat tânăr. Pentru că, nu-i aşa? ce rost are să fiu sănătos şi frumos dacă mor de foame…Tu când ai fost ultima oară la biserică şi de ce? [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi!]
Morala: Poţi să ai orice vrei dacă renunţi la convingerea că nu poţi să ai orice vrei.
Am incercat sa imi aduc aminte. Cred ca ultima oara am intrat intr-o biserica acum vreo 2 ani in Norvegia. Am fost pe langa o biserica si in Copenhaga, adica m-am urcat in turn, si pe urma am stat sa ascult putin din slujba care avea loc in curte pt ca mi-a placut gulerasul preotesei plus aveau si muzica asa ca de fanfara, dar in biserica propriu zisa nu am intrat ca nu cred ca era deschisa. Nu stiu daca se pune si faptul ca am fost la o petrecere unde am ascultat un rabin povestind ceva despre iudaism, ca totusi nu era intr-o sinagoga, ci intr-un foaier. Plus nu stiu daca se pune faptul ca am un loc unde fumez in pauza langa o capela, unde mai stau uneori de vorba cu alti fumatori, printre care uneori si capelanul temporar de serviciu, ca asa acolo am fost chiar astazi, numai ca nu l-am vazut pe capelan ci am fumat de unul singur.
insa cand am timp si daca trec pe langa o biserica deschisa uneori intru, dar nu prea stau daca e aglomeratie. Mie imi place sa fie liniste in biserica. Cand eram mic de vreo nici 5 ani, dupa cate mi-a povestit mama, ca eu nu tin minte, m-am ratacit de sub atentia ei, si cand s-a intors si nu m-a vazut a intrat in panica, insa o colega de a ei a avut ideea sa ma caute in biserica de langa piateta respectiva, si m-au gasit acolo, unde intrasem, probabil deoarece parea liniste si racoare, (ca era vara), si contemplam icoanele in mod linistit si ganditor, plus totodata egoist, fara sa ma gandesc ca mama ar putea fi ingrijorata. Insa deoarece mama s-a bucurat ca m-a gasit, si dupa aia, totusi probabil traumatizata, mi-a povestit acea poveste de n-spe ori, eu am asociat in mintea mea faptul ca mama se bucurase ca ma regasise cu faptul ca eu stateam aparent cuminte si contemplativ linistit intr-o biserica deschisa, racoroasa, estetica si primitoare pt oamenii care doreau sa se refugieze din piata plina de praf si de soare, o piata de altfel probabil si mai putin interesanta decat incinta unei biserici. Din cauza asta plus din cauza ca in general am avut interactiuni placute cu diversi lucratori bisericesti de-a lungul timpului, plus din cauza ca tata nu m-a lasat sa particip la orele de religie, plus am fost dintotdeauna tufa la istorie, eu personal am o parere buna despre bisericile organizate si angajatii lor, formulandu-mi impresia vaga ca sunt utile pt relaxare, mai ales daca nu e prea multa lume in ele, si angajatii lor par politicosi, bine intentionatii si bine educati, uneori poate chiar imbracati si in vestimentatie cu accesorii interesante…ma atrag in special gulerasele albe apretate, fie mai mici, pt barbati, fie mai voluminoase gen platca si uneori chiar cele plisate pt angajatii femei. Imi place si ceremonia aia cum viitorii preoti catolici se intind pe burta pe jos, dar mai mult la TV, ca de aproape nu am vazut niciodata, dar cred ca m-ar impresiona prea mult, asa ca mai bine mai rar si la TV totusi deoarece nu doresc sa exagerez cu acest fel de emotii, sau sa fiu cumva tentat sa ma convertesc si eu la catolicism….ca eu nu sunt oficial afiliat unei persuasiuni anume, si doresc sa imi pastrez o oarecare impartialitate si libertate de alegere ulterioara…desi se pare ca am fost botezat crestin ortodox cand eram mic, dar pe sest, fara sa stie mama si tata, de o prieyena de-a lor de familie, care a zis ca ma duce la plimbare in parc si s-a intors cu mine botezat…nici macar nu am vreo poza sau certificat de botez, nimeni nu stie la ce biserica am fost botezat, deoarece prietena lui mama a rezistat la orice interogare ulterioara, si a zis ca nu stie cum se chema biserica aia, (desi e posibil sa nu fi stiut dat fiind cate biserici exista in Bucuresti), si asta e tot o poveste de la mama. Iar tata a
zis ca el habar nu are, ca lui nu I s-a cerut parerea, plus
el era la serviciu. Nici bunica nu fusese de fata, habar nu avea, asa ca nu stiu daca acel botez se pune. Nici ziua onomastica speciala nu am avut, mi-au zis ca daca vreau neaparat, poate sa fie de 9 martie, de macinici, cand e ziua celor fara nici un sfant (patron). Abia la varsta adulta, de cand cu wikipedia, am aflat ca au existat de
fapt minim 6 sfinti Eugen.
Eu ma consider asa vag preferential iudeo-crestin, ca nu am vizitat moschei musulmane, si nici cu lucratori bisericesti musulmani nu am interactionat vreodata, iar politeist nu-mi vine sa fiu, pt ca mi se pare prea complicat si cred ca politeismul e mai degraba interesant din punct de vedere literar si artistic decat spiritual religios propriu-zis. De obicei oscilez intre agnostic si credincios in functie de daca sunt indragostit.
Oamenii merg la biserica pentru ca face parte din datoria lor de credinciosi. E ca o conventie sociala, e un punct de intalnire cu altii care impartasesc aceleasi credinte (si terapiile de grup dau rezultate din motive similare, caci e o senzatie placuta sa simti ca mai sunt altii ca tine, ca nu esti singur). Altii considera ca biserica este intr-adevar un lacas sfant, ,,casa domnului” si se simt mai in siguranta acolo.
Asa cum avem un loc special in care invatam, unul in care meditam, unul in care facem sport, avem si un loc special destinat activitatilor si practicilor religioase. E oarecum normal sa mananci in bucatarie, la masa si nu la baie, ceva de genu :)) Sa faci distinctie intre diverse activitati.
In rest, pentru multi o fi un obicei pe care il au de cand erau mici copii sau tineri. Si nici ei nu mai stiu de unde a pornit si care sunt semnificatiile :)
Am fost la nunta unei prietene in urma cu vreo 2 ani. Bisericuta din Muzeul Satului se pune? :))
Cum nu-s vreo credincioasa, nu merg nici eu decat cu ocazii sociale. Inainte de nunta asta, am fost la botezul unei verisoare (cand a implinit 18 ani, era la penticostali parca). In principiu m-a rugat sa filmez evenimentul :)
Sincer, si eu merg la biserica tot la nunti si la inmormantari…nu am inteles niciodata cum de se pot lasa pacaliti atatia oameni de biserica. Pentru mine, biserica si preotii nu inseamna Dumnezeu si nu imi pot face „legatura” cu divinitatea, asa cum se crede. Nici macar biblia…divinitatea este in noi, in jurul nostru, este peste tot…nu doar in biserica si pe unde calca preotul! :)
Ma bucur atunci cand citesc si articole de acest gen…ma bucur sa mai descopar oameni care pun punctul pe I cand vine vorba despre biserica si despre religia, asa cum este perceputa azi, nu asa cum ar trebui sa fie perceputa…
Daca as judeca fenomenul prin prisma apropiatilor mei ar trebui sa cred ca religie e pe cale de disparitie. Dar vezi tu, nu toti oamenii sunt la fel. Oamenii inca simt nevoia de a se refugia in credinta, in biserica sau in spatele unei icoane umile. E si asta o forma de a tine societatea in mana…Cu unii merge, cu altii nu.
Da! Religia (implicit biserica) este o forma excelenta de a manipula societatea si de a o tine asa cum se doreste. Cred ca daca proetii ar spune sa ne aruncam in mare, am mai ramane pe pamant…cam in sfert dintre noi…sau chiar mai putini…:)) Biserica are o putere de manipulare foarte mare…inca…
Inca? Eu cred ca deja varful de putere s-a consumat de mult timp. Scade si tot scade pana va tinde la Zero capacitatea bisericii de a schimba minti. Uite-te la copii din ziua de azi pentru care religia a devenit cel mult motiv de divertisment. Crezi tu ca vor ajunge credinciosi care se imbulzesc pe la usile bisericilor? Eu cred ca nu :)
In Scandinavia peste 75 % din populatie e declarat atee, si poate vreo 30 % inca mai participa la ritualul de confirmare de la 15 ani,dar asta e asa mai cultural, nunti nu se fac decat fffffffffffff ultra-rar pt ca de fapt nici nu se casatoresc prea multi si si nr celor care se casatoresc e in scadere, de ex cca 6000 casatorii per an pt o populatie de cca 6 milioane, deci 1 casatorie la mia de locuitori pe an, in ultimii ani,(in SUA fiind cca 6 la mie, in Romania cam 9 la mie, in Franta 5 la mie,in Suedia cca 4 la mie, desi unele au scazut vertiginos,adica acum 10 ani in Danemarca erau cam 5 la mie,si in SUA 9 la mie), si poate doar la inmormantare sa aleaga asa poate vreo 50 % sa faca inmormantare cu preot, dar mai mult asa pt ca preotul ajuta oarecum si din punct de vedere administrativ cu anumite formalitati pe care uniinuprea stiu cum sa le indeplineasca, sau daca preotul vine la pachet cu serviciul funerar probabil. Insa lumea desigur ca doreste spiritualitate si sprijinmoral social, dar in tarile Scandinave asta se poate obtine si prin altfel de mijloace. Eu daca voi fi ff batran si mai aproape de deces, si asa la un azil, (pt ca asta e cel mai probabil ca mi se va intampla), eu cred ca am sa cer totusi sa vorbesc cu un preot, ca sa am si eu cu cine sa vorbesc zau, ca sa nu-i barai la cap prea mult pe ingrijitori,sa-lbarai pepreot ca sa simta ca nuisi castiga salariul degeaba, plus sa nu se simta inutil pt societate, sa ii fac si lui o bucurie. Cred ca ma voi oferi sa vorbesc la nivel educativ si cu niste seminaristi sau ucenici de preoti sau preoti stagiari,daca doresc sa isi faca practica pe mine. O sa le dau si evaluari ! Ca am de gand sa invit in mod ecumenic mai multe denominatii. O sa fac si un top ! Si daca mai am blog,o sa-l dau si publicitatii ! Ceva de gen,luteranii par mai lenesi decat catolicii, si nu ofera nici vin si fursecuri, insa se pricep sa cante la ghitara, ortodocsii par cei mai elegant imbracati,iar rabinii iudaici stiu sa spuna bancuri bune,insa vorbesc prea mult !
De ce nu ar merge? :))
Eu incerc sa merg frecvent la biserica pentru a mentine vie flacara lui Dumnezeu! Daca nu ar mai exista macar aceste mici lacase, care sa promoveze Binele, slabiciunile oamenilor ar pune stapanire pe noi, caci intr-adevar Binele si Raul sunt in noi dar Dumnezeu a permis Raului sa ne ghideze in viata… Pace si iubire pentru toti!
Mergem la biserica,la inceput ,pt ca trebuie,apoi pt ca simtim..la mine asa a fost
Salutare,
Astazi am fost la biserica, am simtit nevoia sa intru.
De ceva timp, simt o neliniste interioara, in biserica simt ca ma pot descarca de toate energiile negative, nu sunt o persoana foarte credincioasa, merg destul de rar la biserica, dar cand ma duc, plec de acolo linistit, problemele si grijile de zi cu zi, ma obosesc si ma streseaza.
Mult noroc.
Salutari Bogdan. Da-mi voie sa te felicit. Sunt de parere ca aceasta este normalitatea, cea expusa de tine. Motivul pentru care ai mers in biserica este unul pe care si eu l-as folosi.
Liniste, asta ar fi sanatos sa cautam cu totii la biserica.