Citesc. Îmi place. La inițiativa lui Cristi am analizat lista de lectură de anul trecut. Sunt într-o scădere de formă grosolană, dar cred că asta se datorează faptului că am ascultat mai multă muzică, am văzut mai multe filme și m-am jucat mai des. Slabă consolare, știu. Am citit 9420 de pagini. Zece romane din care ar trebui să fac un Top10. Ironic. Am să scriu despre toate pentru că nu prea știu ce să aleg, imi vine să le pun pe toate în top. Multe sau puține, nu mai contează. Sunt câteva pe care le-aș recomanda tuturor.

Martin – Cântec de gheață și foc. Am cântat pur și simplu pe cele cinci volume de Cântec de gheață și foc . Capodopera lui Martin. Nu s-a inventat încă un cuvânt care să definească o așa o creație. O poveste horror de dragoste cu dramă psihologică, în război, într-un concept științifico-fantastic, aproape ca un manual de istorie scris în anul 7013. Mi-a plăcut. Atât de mult încât atunci când mă gândesc la romanul preferat îl pun direct pe locul doi, după capodopera lui Martin. Cinci volume, 6000 de pagini, dar merită investiția. Cea mai tare carte!

Brussolo – Noaptea lupului. Am fost în timpurile străvechi ale vichingilor. Cartealui Brussolo este o combinație de horror și SF, presărată cu puțină istorie. Brussolo este un autor care merită mult mai multă atenție din partea mea. Serialul Vichingii e bun, dar nu face nici cât un capitol din cartea asta. Este la al șașelea roman cu care mă surprinde.  L-a depășit pe King. Se apropie de recordul lui Dick.

Gross – Zona albastră. Mult, mult suspans și acțiune bogată am descoperit în cartea lui  Gross. E prima dată cînd îl citesc. Un thriller într-un cadru foarte interesant, cred eu. Zona albastra este denumita situația în care poliția nu mai știe unde se află un martor foarte important pus sub protecție. Mi-a plăcut, cu răsturnări de situație, cum se face.

Koontz – Soțul. Și el un autor căruia vreau să-i dau mai multă atenție. Are imaginație bogată și combină foarte bine genurile. Un horror puțin SF, puțin thriller, un gen care mie-mi place. Îl asemăn întru-un fel cu Palahniuc. Nu știu de ce. Koontz merită mai multă atenție din partea mea. Romanul mi-a inspirat postarea asta.

Brussolo – Haita. Stilul lui Brussolo, pur și simplu. Un SF plin de teroare. Are un stil aparte de a construi monștri.

Golden – Memoriile unei gheișe. Nu, n-am văzut filmul. Îl laudă mulți cunoscuți, mie mi-a plăcut foarte mult romanul. Am aflat atâtea despre cultura japonezilor. Nu degeaba fabrică tot ce cumpărăm noi. Iar gheișa…e construită uimitor de un bărbat. Un roman pe care pur și simplu îl citești captivat.

King – La miezul Nopții 2. Aproape că m-am plictisit la prima poveste. Polițistul bibliotecii abia a început, a fost previzibil, tras de uniformă, întins. Slăbuț față de alte dăți. Câinele polaroid a fost puțin mai adânc, dar subțire. Nu prea mai strălucesc poveștile lui King, cel puțin nu pentru mine.

Toyne – Cheia. a fost un roman care mi-a plăcut. Recunosc, mi-a plăcut mai mult prima parte, Sanctus. Este un thriller foarte bun, dar mult mai puțin interesant ca primul volum, cred eu.

Am încercat să citesc Noul Testament. Am fost curios. Mi-am tot promis câțiva ani că o citesc. Sunt botezat, mi-am dorit să aflu ce trebuia să cred începând cu vârsta de un an(?). Am făcut-o anul trecut. O carte ciudată. La Faptele sfinților Apostoli n-am mai rezistat. Chiar mi-am dorit să găsesc măcar un lucru interesant acolo. Nu m-a prins. Este pentru prima dată când eu, cititorul, rumeg 300 de pagini dintr-o carte în care nu găsesc nimic interesant.

Moș Craciun a venit cu Fuga Vânătorului, Martin, Donois și Abraham. Senzațională carte.

Morala: Am citit și mi-a plăcut.