Oamenii au căutat întotdeauna răspunsuri. Aşa sunt concepuţi, nu prea pot să accepte evenimentele aşa pur şi simplu. Îşi pun întrebări şi caută cele mai pertinente răspunsuri. Ciudat este că anumite întrebări chiar nu au răspuns. Şi mai ciudat este că deşi cei care-şi pun întrebări conştientizează faptul că nu există răspunsuri raţionale. Şi totuşi o fac. Cele mai frecvente întrebări încep cu omniprezentul de ce? Se poate aplica oricând.
De ce mi se întâmplă tocmai mie? Refuz să cred că cineva chiar conştientizează faptul că există un răspuns pentru această întrebare. Întrebare care de cele mai multe ori vine în urma unui eveniment zguduitor, tragic sau pur şi simplu trist. Invariabil răspunsurile se învârt iniţial în jurul ideii de ghinion, neşansă, blestem şi aşa mai departe. După ce se conţtientizează faptul că răspunsurile din sfera ghinionului nu sunt mulţumitoare, se trece la un alt nivel. Atunci toate răspunsurile pot fi condensate într-o singură expresie. Expresie care nu dă niciun raspuns, dar conferă parcă o alinare: aşa a vrut Dumnezeu.
De ce unii trăiesc până la vârste semi-porno consumând cafea, alcool, fumând şi având vieţi total dezprganizate în timp ce alţii mor de boli grave la vârste fragede? Sunt aspecte ale vieţii pe care oamenii nu le pot înţelege, deşi încearcă. Noi considerăm înjustă o moarte la o vârstă fragedă, ba chiar avem capacitatea de a-i acuza pe cei mai bătrâni că nu mor. Ei, ca să vezi, aşa a vrut Dumnezeu! A vrut ca cei care fac umbră aparent degeaba pământului să trăiască mult, iar cei aparent harnici să moară repede. Cine suntem noi să pretindem răspunsuri la aceste probleme? [Azi e Joi, e voie bună, aşa vrea Dumnezeu!]
Morala: Orice lucru se întâmplă cu un scop sigur.
Pishky
nu cred în expresia ”așa a vrut Dumnezeu!” nici cât negru sub unghie :)
într-adevăr, lucrurile se întâmplă cu un motiv. totul se întâmplă cu un motiv, iar motivul îl reprezintă acțiunile tale :)
ianculescuhimself
Eh, toate se intampla cu un motiv. Asa vrea Dumnezeu :)
Rudolph Aspirant
Pai oricine crede in D-zeu stie ca tot Dansul trebuie sa fi creat si notiunea de Hazard + pe mama Natura, (desi ma rog, e posibil, cf unor mituri scandinave si nu numai, ca mama Natura sa fie o entitate independenta de D-zeu, ba chiar sa-L fi creat ea pe El, desi asta mi s-ar parea un pic cam ciudat, insa faptul e ca habar n-am si nici nu-mi voi pune aceasta problema, deoarece in Cosmogonia mea simplificata, D-zeu e concubin oficial + partener de business cu mama Natura, si gata, am rezolvat totul declarand ca sunt ambii adulti si raspunzatori, si nu e treaba mea sa ma bag sa aflu prea multe, mai ales ca eu, ca om simplu, sunt teoretic un copil sau ma rog, creatura sau creatie a lor, chiar daca nu stiu strict daca biologic natural, sau adoptiv, sau artificial, sau chiar de tip Pinocchio, ca nu imi pasa mie de chestii de astea, si daca as fi fost chiar atat de curios probabil ca i-as fi intrebat deja pana acuma, eu intre timp incercand sa ma descurc cat pot eu de bine cu greierasul meu personal al constiintei mele morale personale Jiminy Cricket de la mansarda, just in case d-nii Carlo Collodi, Lev Tolstoy, si Walt Disney & co. or fi avut dreptate).
Deci fie ca dam vin ape Hazard fie direct pe D-zeu, tot aia e si sincer nu cred ca vreunul din acestia se va supara daca ne suparam noi pe ei. Despre mama Natura nu sunt asa de sigur ca nu s-ar supara daca am tot da vina pe ea pt diverse mai ales asa in mod exagerat fara a ne gandi si la partea noastra procentuala de raspundere personala in anumite cazuri, mai ales ca tot ea s-a chinuit sa ne implementeze substratul structural al constiintei noastre morale, ca nu prea cred ca a fost o eroare de productie oarecare de vreme ce se pare ca rudimente ale acestui substrat apar si la unele animale, dar asta e doar poate o prejudecata personala…plus desigur ca nu ne putem noi considera raspunzatori pt eventualele ei toane de tip cutremur, tsunami, etc., ca asta ar fi prea de tot sa cred ca asa ceva ar fi de tip pedeapsa pt ca oi fi copiat eu la o lucrare de control naiba stie cand…desi daca as avea cca 6 ani, ar fi posibil sa gandesc si in acest fel oarecum magic ca soarele imi zambeste atunci cand sunt cuminte, si asa ceva nu e neaparat rau, ci e chiar bine daca am 6 ani, dar totusi vorbeam la nivel de om peste 14 ani, care trebuie totusi sa stie cand sa isi asume niste raspunderi personale la nivel ceva mai realist, plus din ce in ce mai realist pana cand atinge varsta la care ii este permis sa voteze.
pandhora
„asa a vrut D-zeu” poate fi cu adevarat o alinare atunci cand nu gasesti o explicatie logica la ceva care te umple de durere…
suntem construiti in asa fel incat incercam sa punem in tiparul logicii si ceea ce trece de ea…aici se produce scurt-circuitul,motiv pentru care avem nevoie de un punct de sprijin…”asa a vrut D-zeu” este unul dintre ele…
ianculescuhimself
@Rudolh
Dar te-ai intrebat vreodata de ce trebuie MEREU sa dam vina pe cineva? Ca in fond, aici este esenta problemei in ceea ce priveste cautarea raspunsurilor la intrebarile precum „”de ce mie?”. Vina…de ce simtim mereu nevoia de a identifica vinovatul? Asta ma racaie pe mine…
@Pandhora
Este, dar are utilitate zero. Intre „asa a vrut Dumnezeu” si „pentru ca bate vantul” nu prea vad nicio diferenta :)
Rudolph Aspirant
Intr-adevar nu e de loc frumos sa dam vina pe altii deoarece aceasta poate arata, in cele mai multe cazuri, ca funtionam la un stadiu oarecum mediocru al dezvoltarii noastre morale, ba chiar si un grad de sociopatie. Desi uneori in anumite cazuri tindem, sa exageram si in partea cealalta, sa ne simtim vinovati in mod exagerat, desi nu avem nici o contributie, si asta e din narcisism imatur, pt ca e ca si cum credem ca totusl trebuie sa se invarta in jurul nostru si sa avem noi de-a face cu toate alea.
Pe de alta parte, citind despre wikipedia despre dezvoltarea moralitatii la oameni, am vazut o scara de la 0 la 6, si se pare ca de nota 6 nu prea sunt in stare oamenii ff obisnuiti, ci cel mult cei ca Gandhi sau mama Tereza, (desi recent s-au scris niste carti care aratau ca nici ei nu erau chiar de nota 6, ba nici macar 5 asa tot timpul, si ca probabil de 6 ar fi numai ceva gen Iisus Christos, asa de-a lungul vietii lui pamantesti, desi era poate cam incapatanat, probabil oarecum asa ca Socrate, si s-a lasat martirizat, si nu cred ca era cazul, dar in fine poate ca intr-adevar nu era om obisnuit sau poate chiar nu a avut de ales absolut de loc, ca eu nu prea cred ca Iisus era politic sau dorea sa fondeze o noua religie, ci efectiv doar dorea sa fie un cat mai bun educator, si chiar era, plus era si tamaduitor talentat, plus chiar era oarecum special, si per total crestinismul totusi a fost o idee buna, chiar daca unii il inteleg sau il aplica dupa cum le convine lor, sau chiar daca mie personal nu mi-e clara ideea Trinitatii, sau cum era poate Buddha in ultima perioada a vietii lui pamantesti, dupa ce s-a lasat de ascetism si alte chestii despre care si-a dat seama ce inutile sunt). In fine, ca oameni obisnuiti, noi n cel mai bun caz trebuie sa aspiram sa luam nota 5, ceea ce concret ar insemna sa mergem la vot si sa ne angajam civic pt binele societatii, pe motive de etica generala total abstracte, deci indiferent de daca suntem dezamagiti ca rezultatul votului nostru sau al activitatii nostre civice nu pare a fi luat in seama de nimeni, sau este de-a dreptul ineficace, ci doar pe motive ca am deliberat noi si am decis ca asa este bine/benefic pt societate, nu numai ca sa ne creasca noua personal nivelul nostru personal de trai sau de bunastare sau de fericire, sau sa ne zambeasca de la TV, si/sau sa ne dea o sarma un politician pe care-l admiram, (chiar daca si el la randul lui isi face meseria chiar in mod constiincios, dar nu trebuie sa ne pese de el atunci cand votam adica, ci votam ca sa ne aratam sprijinul pt democratie).
Si desigur ca majoritatea dintre noi fiind totusi oameni cat de cat moral, dorim sa fim mai buni, chiar daca e mai mult din egoism de fapt, si totusi daca se intampla ceva ce nu ni se pare just sau echitabil asa in economia vietii noastre…de ex ca atunci cand eu am copiat exact acelasi paragraf din carte ca si colegul meu de banca la o lucrare de control si mie mi-a dat 8 si lui i-a dat 10…asa ceva chiar este strigator la cer de injust, plus nu facusem nici macar o greseala de gramatica sau orotgrafie, chiar era un copy-paste perfect, ca am verificat !…si atunci chiar nu ne putem abtine sa nu dorim sa dam vina pe altii, si eu chiar m-am vaitat o vreme de coruptia profesorilor si ca acea profesoara care-mi daduse mie nota 8 era nu numai corupta, dar nici nu ma aprecia la justa mea valoare…numai ca dupa ceva timp, mi-am dat seama ca ea nici macar habar nu avea cine eram, si ca acea nota fusese data din total neatentie, asa la intamplare, nu expres sa -mi arate ca nu ma iubeste, nici macar nu corectase lucrarile cu atentie, si asta era MULT mai clar si e chiar mai frecvent decat ca ar fi fost ea corupta sau rea la suflet, si in locul ei ar fi putut fi oricine (minus cativa profesori total exceptionali sau incepatori care se simt chiar obligati sa citeasca chiar toate lucrarile de control ale elevilor lor asa liniuta cu liniuta si sa dea notele ff corect), si era tot hazard daca luam eu 10 sau nu.
Rudolph Aspirant
Adica per total, cred ca dam vina pe D-zeu si din motive bune (atat bune pt noi cat si poate morale, ca totusi recunoastem ca exista la nivel realist si forte in afara noastra si ca nu suntem chiar noi centrul a toate alea care se intampla), dar si din motive gresite, (atat eronate cat si poate mai putin morale, sau mai imatur morale, ca suntem egoisti si oarecum dorim sa scapam de raspunderi). Asa l anivel individual, cat la suta e din motive mai bune si cat la suta o fi din motive mai putin bune, depinde de fiecare si de relatia lui cu D-zeu. Eu l anivel asa principial, mi-am zis ca e total frumos sa am o relatia amicala, numai ca nu ma astept eu sa ma intalnesc cu El chiar asa de des, si de fapt nici nu as dori, astfel incat sa stau mai mereu asa cu gandul la El, si sa raportez chiar tot ce se intampla la El, ca totusi El a fost mai mult cu Ideile, nu asa cu micro-managementul, de care in mare cred ca a fost raspunzatoare mama Natura, care are un business de contracting constructii si proiecte-design, a dezvoltat standardele intiale de productie, mai pleac asi ea in vacanta, ca nu poate sa stea chiar acolo tot timpul, plus nu e nimica asa perfect, si aceasta imperfectiune e chiar utila, pt ajuta la progres, nu la stagnare, ca doar nu dorim un fel de perpetuum mobile asa perfect ca ajunge sa fie ca-n Matrix atuncea, si numai Keanu Reeves sa reuseasca sa lupte „impotriva masinii”, (ca in filmele alea de la inc sec 20, de ex Metropolis, de dl Fritz Lang, anti-tehnologie anti-birocratizare, anti-industrailizare excesiva, sau chiar mai recent, in titlul/numele unei formatiii de rap americane numita Rage Against the Machine, formata chiar la sf sec 20, cand ar fi fost totodata chiar si imposibil ca din punct de vedere cultural sa nu se faca filmul Titanic si sa se incerce asa o oarecare retrospectiva a ce s-a mai intamplat cu noi in acest secol si cum naiba am progresat ca oameni)
Colorbliss
N-ar trebui să avem noi impresia că putem stabili cine face umbră pământului degeaba și cine nu. E greu să acceptăm că nu toate lucrurile care se întâmplă au un sens care să fie legat de problemele noastre existențiale neapărat, că unele urmăresc un alt fir narativ :)
De fiecare dată când aud expresia aceasta, simt că mă pișcă limba. Dar îmi dau seama că fiecare dintre noi avem modul nostru de a ne explica inexplicabilul. Poate explicația e mai simplă decât credem noi. Dar tot mă deranjează când se pune în cârca unei voințe divine ceva ce poate e chiar o consecință a deciziilor noastre și ar trebui să ne asumăm responsabilitatea.
Adică, expresia asta e justificată, cred eu, atunci când e chiar vorba de lucruri inexplicabile – wrong place, wrong time. Când toate acțiunile tale și ale oamenilor din jurul tău, cunoscuți și necunoscuți, din ultimii 20 de ani, te-au dus într-un moment nedorit, neplăcut etc pe care, până la urmă, nu îl poți explica punctual și clar. (asta presupunând că ideea de Dumnezeu are vreun sens pentru tine, dar și ateii au explicațiile lor, de altfel)