Iata cum functioneaza sinapsele mele in ceea ce priveste corelarea faptelor cu realitatea. Mi-am permis o personificare cu conotatie fabulistica. Vorbeam astazi cu un prieten despre femei, asa cum fac barbatii in general. Am ajuns impreuna la o concluzie indistructibila. O cheie care deschide toate broastele, este o cheie foarte buna, „masterkey” i-am putea spune. In acelasi timp, o broasca ce poate fi descuiata cu orice cheie, este o broasca proasta, clar.
Dezvoltand principiul, intorcandu-ne la personificarea amintita, cheile sunt barbatii, broastele sunt femeile. Utilizand acelasi rationament, un barbat care deschide multe „broaste” devine un „master”(un lucru cert pozitiv), insa o femeie care se lasa deschisa de orice „cheie” devine ineficienta, proasta (un lucru cert negativ).
Morala: Nu orice cheie deschide o broască!
Pentru o mai buna intelegere a cheii universale:
http://www.youtube.com/watch?v=bzUPG8olnO0
Enjoy
Buna, buna, bravo!
pai acuma cine trebuie sa se perfectioneze? broasca ca se nu mai fie descuiata de oricine sau hotul sa devina acel tip caruia nu-i rezista nici o broasca?
Nimeni nu trebuie sa se perfectioneze, trebuie doar sa existe un echilibru, fiecare broasca sa aiba cheia ei…si atentie, fara chei de rezerva! Ai pierdut-o, sanatate, ramai „pe afara” :)
:)
ce viziune! insa, de fapt da, trebuie sa recunosc, cam asa stau lucrurile….
Viziunea este foarte foarte veche, inca de pe vremea inteleptilor japonezi :)