Întotdeauna oamenii au fost fascinați de viitor şi de prezicerea lui. Încă din cele mai vechi timpuri existau profeți sau înțelepți care susțineau că au capacitatea de a vedea în viitor. Faptul că mai toate culturile amintesc de câte un astfel de supra om, mă pune puțin pe gânduri. Adică dacă la prima vedere pare o tâmpenie, experiența m-a învățat că nu este deloc greșit să crezi în lucruri ciudate. Începând de la preotul satului şi terminând cu clarvăzătorii din prezent, toate civilizațiile păstrează dovezi cu privire la existența acestor oameni(?).

Mulți au impresia că această capacitate de a vedea viitorul sau măcar de a-l intui reprezintă ceva extraterestru. Mie nu mi se pare deloc atât de specială. Am să-ți spun și de ce. Sunt oameni care visează matematică, visează fizică, visează psihologie și nu sunt considerați extratereștri. Crezi că între un matematician desăvârșit și un vizionar există vreo diferență din punct de vedere structural? Nu, sigur că nu. Și dacă m-ai întreba, din punctul meu de vedere matematicianul este mai mult extraterestru decât unul care are capacitatea de a-și imagina viitorul. Acesta fiind spuse…

Pe la jumătatea secolului douăzeci, a avut loc explozia romanelor de tip Science Fiction. Române care pe mine încă mă pun pe gânduri, la modul constructiv. Ceea ce mă intrigă nu este neapărat artă de a crea un roman SF, cât numărul celor care au experimentat acest lucru. Mulți, foarte mulți autori de române SF converg spre aceleași idei. Anume că într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat vom fi treptat înlocuiți de mașini; vom cuceri spațiul; vom descoperi într-un final alte civilizații. În fond nimic prea departe de adevăr.

Să revenim la ideea de înlocuire a oamenilor cu roboții. Sună puțin fatalist, dar chiar asta se întâmplă. Avem în case aparate în stare să toace, să spele, să aspire, să răcească, să amestece în mâncare, să încălzească apa, de unele singure. Deja se comercializează frigiderul inteligent care comandă singur alimentele care lipsesc din el și pe care tu le setezi ca fiind importante. Avem telefoane inteligențe, periuțe de dinți inteligențe, televizoare, laptop-uri, tablete, mașini, dușuri inteligențe. Avem aproape tot ceea ce scriitorii de SF știau că vom avea, încă de acum 60 de ani. Asta mi se pare un lucru foarte interesant. Capacitatea lor de a-și imagina atunci obiectele și lumea care ne înconjoară pe noi acum.

Evident acum se naște următoarea întrebare: Oare noi inventăm toate acestea independent, pentru că avem nevoie de ele, sau doar pentru că așa au văzut oamenii din trecut viitorul? Este o chestiune la care merită să te gândești. Inventăm ceva util pentru noi sau ceva la care alții s-au gândit că ar fi util pentru noi? Mie mi-e greu să răspund, dar aștept să-mi răspunzi tu. [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Inventezi doar cu amintirea.