Trăim vremuri aparte, umblă printre noi un virus pe care încă nu-l putem decoda. Dincolo de super-divizarea planetei în cei care cred și cei care nu cred, dincolo de ideea distanțării sociale, putem observa fin cum se schimbă toate din cauza prezenței virusului. Întregul sistem global se reorganizează exact ca un Lego însuflețit, ale cărui piese sunt chiar oamenii. Totul s-a schimbat și tot ceea ce urmează să se întâmple va fi doar o reacție firească la prezența virusului. Aducem în lumina un comportament de criza, efectul schimbărilor cauzate de virus.
Observăm cu ochiul liber toate aceste schimbări, indiferent că virusul există sau nu. Efectele lui sunt vizibile. Economiile șchiopătează, industriile mor, oamenii respiră greu, banii nu mai circulă în ritmul obișnuit, spitalele sunt sufocate, iar grupările extremiste au tot mai mulți adepți. Sună apocaliptic? acestea nu sunt decât nișe fotografii live ale realității, doar câteva. Nu sunt menite să ne sperie, ba dimpotrivă, sunt bazele a ceea ce numim comportament de criza, care ne va ține în viață. Toate schimbările care au loc ne împing să facem noi la rândul nostru schimbări majore. Trăim acum vremuri în care – efectiv – cine nu se adaptează, are șanse mari să dispară. Să dispară de pe piață sau din viață.
În realitățile noastre s-au insinuat noi tipuri de frică, amintesc doar pe cele mai acute – frica de virus (de boală), frica de faliment, frica de necunoscut. Ele sunt doar câteva dintre efectele virusului, efecte pe care le resimțim si pe care încercăm să le integrăm în comportament, conștient sau nu. Iată de ce este firesc să avem un comportament de criza. Pentru că dincolo de toate, ne este frică de moarte. Stă scris adânc in ADN-ul nostru și nu este o rușine, este un fapt. Comportamentul pe care îl afișăm are o legătura foarte strânsă cu managementul fricii de moarte, oricând.
De ce ne temem de riscul dereglajului economic? De ce ne temem că vom rămâne fără bani? Pentru că lipsa banilor va duce în final spre imposibilitatea noastră de a cumpăra bunăstare. Iar în acest coș al bunăstării nu intră doar vacanțele, mașinile, businessurile, casele, hainele sau gadget-urile. Aici intră și hrana, o nevoie de baza. Ne temem de virus și pentru că există șanse ca efectele lui sa producă foame.
În prezent, oamenii stau sub această umbrelă invizibilă compusă din frici de tot felul – unele noi, altele reactivate. Sigur că știm că vom depăși impasul, ne stau mărturie toate crizele cu care s-a confruntat umanitatea de-a lungul timpului. Omenirea a trecut prin numeroase boli, vulcani, cutremure, potopuri, înghețuri și căderi masive de asteroizi. Pentru istorie, toate acestea sunt puncte de cotitură din care umanitatea întotdeauna a ieșit mai puternică, fără fals pozitivism. Nicio criză majoră nu a fost depășită fără un salt major, evolutiv. Așa sunt oamenii construiți genetic – învață din fiecare nenorocire. Și cu cât efectele catastrofei sunt mai acute, cu atât mai mari sunt șansele ca aceste schimbări de comportament să fie transmise genetic, urmașilor. Suntem sau vom fi mult mai precauți, mai atenți, mai chibzuiți, mai responsabili. Teoria ne susține, viitorul însă este și va rămâne necunoscut.
Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața și schimbă toate întrebările.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Salut Razvan, am respectat toate masurile astea desi le gasesc privative de libertate, iar eu ceva mai presus de libertate nu stiu… In mod natural nu sunt extrem de pupacios, nu prea imbratisez oamenii, mi am pastrat obiceiurile, in weekend ori invitam o familie la noi, ori suntem noi invitati, muzica, dans, un vin bun, balaceala… Noi si cei pe care i cunoastem nu credem in scenariul asta horror, dar respectam deciziile de sus pt ca suntem „civilizati”, si nu vrem sa fim amendati…Carantinarea asta si izolarea nu sunt niste masuri viabile, nu au ajutat si nu ajuta la nimic.
Vorbeam cu apropiatii si am pornit exact de la ideea ca izolarea aduce parca mai mult rau. In fond, fiecare face cum simte sa se apere. Nici eu nu cred in scenariul horror, insa ma sperie faptul ca a trecut un an de la oficializare si inca nu s.a ivit nicio minte luminata care sa ne vorbeasca despre faptul ca a inteles acest virus. Necunoasterea lui sadeste ceva aparte. Sa avem parte de sanatate!
Curand vine valul 4, brace your selves…
A venit, s-a dus, mergem inainte.