Probabil cel mai bun film pe care l-am vazut în ultima vreme. Nu o spun pentru că filmul aduce elemente noi asupra cărora nu am cugetat niciodată; nici pentru că efectele speciale m-au dat pe spate, cum am mai auzit. O spun pentru că mi-a plăcut punerea în scenă. O garnitură de actori desăvârșiți care interpretează aceeași partitură în vremuri diferite. Este un film și despre dragoste. Nu de dragoste, despre dragoste. Dragostea văzută ca un fenomen natural care trebuie introdus în orice ecuație matematică sau filosofică. Dragostea reprezintă singurul sentiment care poate influența destinul omului sau al omenirii într-o secundă. Nu puterea, nici banii, niciun alt factor extern.

Pe lângă dragoste în esența ei, pe lângă legăturile dintre suflete, filmul m-a dus cu gândul la karmă. Cumva, am înțeles mai bine cum funcționează mecanismul și cum se plătește karma, în timpuri și vieți diferite. Am auzit voci care compară Cloud Atlas cu Matrix. Mi se pare o comparație deplasată, chiar dacă Mr Smith își face apariția în fiecare plan temporar. Matrix este un alt fel de filosofie, construită pe un viitor posibil într-o realitate posibilă. Cloud Atlas este filosofia trecutului, a prezentului și a viitorului. Dacă îți place să-ți pui întrebări inedite, trebuie să vezi Cloud Atlas. Dacă îți plac filmele cu lacrimi inedite, nu ai de ce să îl vezi. O să ți se pară sec și lung. Revelația din Cloud Atalas poate fi exprimata doar din punct de vedere regizoral. Mai multe filme într-unul singur. Același sentiment dezbătut în planuri temporale diferite. Mie mi-a plăcut foarte mult și ți-l recomand cu căldură.
Pentru mine, a fost un film de 10 din 10.

Corpul moare, dar sufletul are viață veșnică.